Un Don Quijote al zilelor noastre, care duce o luptă cu morile de vânt pentru a trezi conștiința opiniei publice românești în ceea ce privește responsabilitatea statului și a armatei române pentru masacrul de la Odessa din octombrie 1941. Astfel a fost caracterizat regizorul filmului documentar „Odessa”, Florin Iepan, la evenimentul dedicat Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, organizat de Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, la data de 15 octombrie 2025, la care a fost proiectat filmul documentar, invitat fiind Radu Ioanid, ambasadorul României în Statul Israel.
Istoric și cercetător recunoscut în domeniul studiului Holocaustului, Ioanid a oferit o analiză detaliată a contextului care a condus la masacrul de la Odessa, evidențiind tendința de a privi Holocaustul exclusiv printr-o prismă „germanocentrică”, care adesea trece sub tăcere responsabilitățile altor actori implicați în crimele în masă. „Holocaustul a fost un proiect european, la care au participat aproape toate statele din Europa, inclusiv România” – a subliniat ambasadorul, care a făcut referire și la eliberarea, după doi ani, a ultimilor ostatici israelieni în viață, răpiți de Hamas pe 7 octombrie 2023. „Este esențial să păstrăm vie și memoria acelor evenimente, din urmă cu peste opt decenii, și să înțelegem implicațiile lor în prezent” – a adăugat Radu Ioanid.
În calitate de gazdă a evenimentului, directorul ICR Tel Aviv, Martin Salamon, a reflectat asupra celor spuse de Radu Ioanid, parafrazîndu-l pe diplomatul englez din secolele 16-17, Sir Henry Wotton: „Un ambasador este un om onest trimis să spună minciuni în beneficiul țării sale”. După cum a subliniat directorul ICR Tel Aviv, „domnul ambasador Radu Ioanid refuză cu consecvență să facă acest lucru, rămânând onest până la capăt”. Salamon a subliniat importanța rememorării Holocaustului într-o perioadă în care tot mai puțini supraviețuitori mai pot oferi mărturii directe despre ceea ce s-a întâmplat. Fragmentele prezentate din mărturia ofițerului Armatei Române, căpitanul Ovidiu Anca, cel care a preluat în 1941 telegrama cu represaliile ordonate de Mareșalul Antonescu, au reprezentat o întregire documentară a mesajului filmului.
Documentarul a fost proiectat, la data de 16 octombrie, și la Ierusalim, la sediul Bnei Brith, unde istoricul israelian originar din România, Lucian Herșcovici a analizat evenimentele de la Odessa și a făcut o distincție importantă între termenii de „crimă de război” și „masacru” / „o monstruozitate”. El consideră că evenimentele de la Odessa depășesc sfera juridică a unei crime de război, represaliile ordonate de autoritățile române neputând fi justificate prin contextul militar al atentatului din 22 octombrie 1941, ci ele au avut caracterul unei exterminări colective planificate. „O crimă de război poate apărea în timpul luptelor, când sunt încălcate regulile războiului, însă masacrul este o formă de violență colectivă fără justificare militară, motivată de ură, răzbunare și ideologie.”
Într-un mesaj preînregistrat, prezentat în cadrul ambelor proiecții, regizorul Florin Iepan a salutat publicul israelian și momentul de ușurare pe care l-a adus acordul de încetare a focului dintre Israel și Hamas. Iepan a subliniat că, „deși lumea la nivel global s-a deteriorat în ultimii 10-15 ani”, el își păstrează optimismul că există oameni care pot percepe realitatea și adevărul, chiar și în condițiile acestea. Filmul „Odessa” aduce în prim-plan masacrul anti-evreiesc din octombrie 1941, căruia i-au căzut victimă, într-o singură zi, peste 22 000 de civili, și explorează modul în care Holocaustul este reflectat în societatea civilă și în mass-media din România contemporană.
