Expoziţie: 27 iunie – 27 iulie 2023
Vernisaj: 27 iunie, orele 19.00
Galeria Macadam, Institutul Cultural Român Paris, 1 Rue de l'Exposition, 75007 Paris
Expozitia BORANGIC. Firul de mătase în tradiția vestimentară românească
De mai bine de șapte secole, mătasea a hrănit imaginația populară a românilor și este asociată cu crearea costumelor tradiţionale ale țăranilor români.
Pentru a sărbători Ziua Internațională a Iei, Institutul Cultural Român dedică o expoziție ţesăturii de mătase – borengicului, folosită de ţăranii din sudul României pentru a crea costume și accesorii. « BORANGIC. Mătasea în tradiția vestimentară românească » ne face să descoperim piese rare de cămăşi, fote, marame, costume și broderii create din firul de mătase.
La inițiativa etnologilor Roxana Deca de la Muzeul Olteniei din Craiova și Daniela Iancu, fondatoare a asociației Arche Culturelle, peste 30 de piese vestimentare, fotografii de început de secol XX și filme documentare ne invită să descoperim incredibila creație populară românească care are la bază utilizarea firului de mătase.
Fotografiile documentare provin din arhivele Muzeului Olteniei din Craiova, cu contribuția Institutului de Etnografie și Folclor Constantin Brăiloiu. Filmul despre istoria borangicului este realizat de Muzeul Olteniei din Craiova.
Expoziția este organizată de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Asociația Arche Culturelle, Muzeul Olteniei din Craiova, Centrul Regional pentru Cultură și Arte al Departamentului Argeș și Ansamblul folcloric Maria Tanase.
Scenografia expoziţiei: Doina Marian şi Teodora Leu
Cum a apărut borangicul
Descoperirea firului de mătase se situează cu aproximativ 4500 ani î.Hr., în China, considerată tărâmul de origine al acestui fir. Timp de secole, chinezii au păstrat monopolul sericulturii și au comercializat țesăturile de mătase în toată lumea, creându-se, astfel, drumurile de mătase.
Deși țesăturile de mătase erau cunoscute în antichitatea greco-romană, împăratului bizantin Justinian i-a fost atribuită introducerea viermilor de mătase și a sericulturii în bazinul mediteranean în secolul al VI-lea. Din acel moment, în afara Chinei, Constantinopolul a impus la rândul său monopolul artei mătăsii. Abia în secolul al XII-lea, sericultura a început să se răspândească în Europa.
Sericultura a pătruns pentru prima dată pe teritoriul românesc în Țara Românească în secolul al XVIII-lea, prin intermediul comercianților otomani. Mătasea a fost produsă inițial în mănăstiri și la curțile boierești, fiind considerată o țesătură de lux. Cu toate acestea, de la începutul secolului al XIX-lea, mătasea, numită BORANGIC, începe săfie produsă în gospodăriile țărănești.
Din secolul al XIX-lea, sericultura a fost cunoscută și practicată în toate teritoriile locuite de români.
Petru Poenaru, cavaler și furnizor al curții princiare, a publicat primul manual de sericultură, apărut în 1849 în Țara Românească.
Costumele populare tradiționale din Țara Românească au fost astfel îmbogățite cu marame prețioase pentru a acoperi capetele femeilor, marama de borangic devenind o marcă de rafinament și eleganță pentru costumele de sărbătoare.
Firul de mătase a fost folosit și pentru îmbogățirea țesăturilor realizate în gospodăriile țărănești şi folosite apoi pentru confecționarea cămășilor, fustelor și pantalonilor, sau pentru cămăși și fote brodate.
Tradiția sericulturii ca producție internă românească s-a perpetuat în secolul XX, până la începutul anilor ’90. Deschiderea către Occident, după evenimentele din 1989, cu schimbările economice pe care le-a implicat, a determinat declinul sericulturii în România.
