Discipol al maestrului Ștefan Câlția, Vadim Crețu (n. 1970, Bălți, R.Moldova) s-a format între 1986 și 1990 la Școala de Arte din Chișinău, iar între 1990 și 1996 a urmat cursurile Universității Naționale de Arte din București. În 1995 a câștigat bursa „Lion Club“ oferită de Institute of Architecture, Darmstadt, Germania. Are la activ peste 20 de expoziții de grup și personale din România, Italia, Germania, Franța și Grecia, iar lucrările sale se află în colecții private sau publice din România, Grecia, Franța, Elveția.
Albumul bilingv (în română și engleză), publicat de Editura ICR în cooperare cu Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, cuprinde 47 de lucrări realizate în intervalul 2015-2020. Reproducerile sunt însoțite de texte semnate de Iulia Mesea și de Doina Păuleanu. Traducerea în limba engleză a fost realizată de Samuel Onn.
„Crezul meu de artist este cel al unui artist solitar, un tradiţionalist în adevăratul sens al cuvântului, dorindu-mi să nu fiu înregimentat în şabloane stilistice. Încerc, prin ceea ce realizez, să le arăt şi altora lumea din jur, aşa cum o percep eu, cu misterele pe care cred şi simt că ea le ascunde.“ – Vadim Crețu
„În curățenia culorilor, în respectul valorilor, în construcția stabilă a imaginii, în cunoașterea aprofundată a meșteșugului, în picturalitatea atotstăpânitoare, grădinile lui Vadim Crețu par uneori fragmente de peisaj olandez din Secolul de Aur (al XVII-lea), mărite la scară de un pictor care a înțeles fundamentele abstracției, deplin justificate în veacul său, de logica și de viața formelor. “ – Doina Păuleanu
„Artistul nu este un seismograf al realităților conflictuale ale lumii contemporane, ci al frumuseții ei, pe care o identifică în armonia naturii și ne-o propune ca alternativă. Urmându-și vocația, pictorul abordează un gen și teme tradiționale, aparent lipsite de polemica interioară (specifică artei actuale). Gestul său este un răspuns la necesitatea de a armoniza demersul creator cu eul său interior și, totodată, o recunoaștere a importanței pe care arta maeștrilor o are în înțelegerea și simțirea ta. Drept urmare, el nu încearcă să înnoiască genurile tradiționale și limbajul plastic, alegând să se plaseze în descendența directă a artei modernității pe care o reevaluează din perspectivă subiectivă. (…)
Sursa de inspirație și temele preferate conectează opera sa cu creația marilor pictori care au găsit în acest spațiu izvod și resurse ale creației: „grădina“ a întruchipat pentru Renoir, Cézanne, Pissarro, Manet, Sargent, Kandinsky, Van Gogh, Matisse, Klimt, Klee și mai ales Claude Monet, cu al său paradis floral de la Giverny, libertatea de a explora lumea în perpetuă schimbare. În peisaj, genul preferat, artistul descoperă posibilitatea de a se exprima deplin. (…)
Optând pentru versiunea în limba latină a titlului, artistul ne atrage într-o dilemă și ne provoacă la o reevaluare a sensurilor transmise de imagini. „Hortus Conclusus“ este grădina închisă, grădina misterului, grădina creației divine. În scrierile și în arta Evului Mediu grădina însemna un loc închis, izolat, protejat, fiind o idee mai degrabă decât o realitate, expresie a unei perfecțiuni de neatins, loc simbolic și ideal, alegorie a divinului, dar și un loc de „dincolo“, dedicat celor binecuvântați. (…)
Reipostaziind nostalgia Paradisului „Hortus Conclusus“ a devenit o imagine a paradisului pământesc și o reflecție a paradisului etern, înglobând și sensul de „loc al transformării“. Aceasta este translarea pe care artistul o operează de la grădina pământeană la grădina Raiului, de la satisfacțiile frumosului terestru la cele ale adevărului (căci frumusețe = adevăr) spiritual. Aflarea acestui „Hortus Conclusus“, spațiu închis al păcii și armoniei, îi permite și (auto)cunoașterea. În acest fel pictorul se regăsește și identifică cu certitudine locul căruia îi aparține în această lume. Cu finețe și eleganță, însoțite de o sensibilitate neostentativă, le oferă apoi privitorilor, revelând prin arta sa sensuri încă ascunse experienței noastre umane. “ – Iulia Mesea, în introducerea „Despre mister. Adânc, în inima naturii“
ISBN 978-973-577-746-3
120 p., 44 lei