Institutul Cultural Român de la Varșovia în colaborare cu Uniunea Arhitecților din România (UAR) și Muzeul Arhitecturii din Wrocław organizează la Wrocław, în perioada 10 iulie – 12 octombrie 2025, o amplă expoziție dedicată arhitecturii litoralului românesc – gândirii, proiectării și realizării acestuia – cuprinzând perioada 1955-1989. Curatoriată de arhitecta Maria Duda, Utopie la Marea Neagră, 1955-1989. O piesă de(spre) arhitectură în 5 acteeste realizată de UAR, avându-l ca autor al arhitecturii expoziției pe Attila Kim. Proiectul expozițional este coordonat de arh. Ileana Tureanu, președinta UAR.
Aceasta este cea de-a patra mare expoziție inclusă în programul Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025.
Cercetarea despre Litoral, în vederea organizării unei expoziții dedicate, a fost inițiată de Uniunea Arhitecților din România. Arhiva Uniunii și a Revistei Arhitectura au reprezentat sursele principale de documentare, permițând urmărirea filonului de gândire arhitecturală, a procesului creativ dintr-o dublă perspectivă - cea intimă a metodologiei interne a arhitecților, și cea dezvăluită de către ei publicului, prin articolele publicate în revista de specialitate.
Suportul vizual al articolelor publicate precum și fotografiile și desenele din arhiva UAR au devenit mărturie tangibilă a spațiilor aproape picturale, perfect aliniate și coordonate grafic, ca un decor ce accentuează perfecțiunea atent căutată a Litoralului: o utopie posibilă.
Expoziția de la Wrocław ilustrează o perioadă eroică numită „Experimentul Litoral”, un proiect politic menit să promoveze turismul de masă și să rivalizeze cu vestitele zone costiere ale Franței, Spaniei, Italiei, oferind alternativa socialistă. Proiectul Litoral nu a fost unul original al epocii socialiste pentru că el relua, la sfârșitul anilor ’50, dezvoltarea rivierei Mării Negre, începută înainte de Primul Război Mondial și continuată în perioada interbelică.
În 1953, țărmul Mării Negre era o înşiruire de colonii de pescari, mici porturi și staţiuni balneare. S-a decis realizarea unui „Plan de Sistematizare a Litoralului Românesc” pe o perioadă de 15 ani, cu două mari zone: la sud de Constanţa, o zonă balneară, care prevedea unificarea unor localităţi şi îmbinarea funcţiunilor curative cu cele de odihnă, clădiri cu regim mic de înălţime, inundate în mult spațiu verde, tabere de vară şi colonii pentru copii, mici porturi, faleze de promenadă. La nord de Constanța, o zonă destinată odihnei şi recreerii, urma să capete funcţiuni sportive şi de odihnă, plaje ample, localitatea estivală Mamaia, cu un bulevard principal cu tramvai, hoteluri cu bună orientare, spaţii verzi.
„Planul de Sistematizare a Litoralului Românesc” era inspirat de gândirea britanică și noţiunea de „leisure” și urmărea trecerea de la turismul individual la turismul de masă în România. După 1956, prin voinţa politică a epocii, turismul a devenit o activitate dinamică şi a apărut ideea „salbelor de staţiuni balneo-climaterice”.
Litoralul Mării Negre a devenit laboratorul și aventura, experimentul,și a fost ținta unui efort național timp de două decenii. De-a lungul unei coaste de circa 70 km cu puține centre locuite, cu o populație de o mare bogăție etnică, cu zone sălbatice și numeroase vestigii arheologice, cu cazinouri interbelice și reședințe princiare părăsite, Operațiunea Litoralul a fost exceptată de la legile economice și sociale care guvernau viața de zi cu zi a românilor. România socialistă a dorit, prin acest proiect, să se individualizeze și să rivalizeze cu vestitele riviere europene. S-a dorit ca proiectul să aducă un suflu proaspăt și a fost încredințat unor foarte tineri arhitecți și ingineri care de-abia terminaseră facultatea, văzuseră în cărți arhitectura mondială, erau entuziaști, talentați și temerari. Coordonatorul lor avea 35 de ani!
Experimentul a început la Mamaia, devenită o stațiune-parc de 70 ha, cu unul dintre cele mai mari ansambluri hoteliere din Europa vremii. Ansamblul de 10 000 locuri realizat la începutul anilor ’60 marchează începutul turismului românesc.Inovația formală și funcțională însoțită de inovații tehnice si constructive au dovedit că ritmul accelerat în care se concretizau proiectele era posibil. Modelul Mamaia, rămas valabil până la sfârșitul anilor ’70, a reprezentat o cotitură în istoria arhitecturii și urbanismului românesc, a permis sincronizarea cu practica profesională din Occident, a devenit un reper național.
Amplificarea turismului „de masă” a generat, în perioada 1967-1973, un lanţ de alte 6 staţiuni, fiecare cu caracter distinct: Olimp cu spectaculosul ansamblu Amfiteatru - Panoramic - Belvedere, Neptun cu zona dedicată protipendadei socialiste, Jupiter pentru familiile modeste, Venus, Saturn, Cap Aurora, pe un țărm de cca. 18 km. Li s-a alăturat și stațiunea Costineşti, „capitala tineretului”. Experimentul Litoral s-a curmat brusc, fără posibilitatea unui bilanț, din cauza cutremurului devastator din anul 1977. După cutremur, toate resursele financiare și economice, dar și preocuparea și atenția diriguitorilor, s-a concentrat pe reconstrucția capitalei țării și realizarea unui proiect grandoman, Casa Poporului.
Expoziția oferă două modalități de a explora arhitectura Litoralului — două perspective suprapuse care invită publicul să vadă aceeași poveste în lumini diferite. Prima perspectivă este o narațiune istorică spusă în „acte”, asemenea unei piese de teatru. Fiecare act reflectă un moment în timp și un principiu călăuzitor — de la primele viziuni îndrăznețe, la epoca de aur a experimentării și, în cele din urmă, la anii de mai târziu ai diluării. A doua perspectivă este cea tipologică și urmărește concretizarea evolutivă a principiilor directoare: arhitectura și natura, tipologii și expresii ale funcțiunilor publice și hoteliere, spațiul public, viața socială și luxul accesibil, arta, decorativismul și grafica urbană.
Împreună cu partenerul polonez, ICR Varșovia va susține un program de evenimente conexe pe toată durata expoziției, cuprinzând proiecții de film în aer liber – printre acestea legendarele comedii BD la munte și la mare, regia Mircea Drăgan, și Nea Mărin miliardar, regia Sergiu Nicolaescu –, prelegeri și vizite ghidate, ateliere pentru familii, elevi și studenți. Cele două comedii alese se desfășoară în cadrul arhitectural evocat de expoziție, prezentarea lor făcând apel și la amintirile generațiilor de polonezi pentru care litoralul românesc a fost o destinație predilectă a turismului estival.
Primul eveniment va avea loc în weekendul de deschidere a expoziției. În data de 12 iulie, curatoarea expoziției, arh. Maria Duda, va susține o vizită ghidată de autor în limba engleză.
Expoziția și evenimentele conexe sunt organizate în cadrul Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025.
Sezonul Cultural România–Polonia 2024-2025 este organizat de Ministerul Culturii și Institutul Cultural Român, prin reprezentanța sa de la Varșovia, pentru partea română, respectiv Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Institutul „Adam Mickiewicz”, în parteneriat cu Institutul Polonez din București, pentru partea polonă.
