Podul Regele Carol I (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny, pentru a-l onora pe Anghel Saligny, proiectantul şi executantul podului) a fost construit între 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa.
Primul tronson al căii ferate spre litoralul Mării Negre a fost cel dintre Constanţa şi Cernavodă, realizat în 1860, înainte ca Dobrogea să fie cedată României. După Războiul de Independenţă (1877 – 1878) şi alipirea Dobrogei, în 1879 a început construcţia tronsonului Bucureşti – Ciulniţa – Feteşti. Legătura celor două tronsoane necesita realizarea unor poduri peste Dunăre şi Braţul Borcea.
Iniţial, guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podurilor. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase recent podurile metalice ale căii ferate Ploieşti – Predeal. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză ale lui Gustave Eiffel şi a încredinţat proiectarea şi realizarea podurilor Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române, sub conducerea ing. Anghel Saligny, renumit constructor de poduri metalice, profesor la Catedra de poduri a Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele.
În proiectele realizate, ale căror calcule au fost verificate de şapte ori, s-a prevăzut traversarea Dunării la Cernavodă, pe un pod cu o deschidere centrală de 190 de metri şi alte patru deschideri de 140 de metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de câte 60 metri. Peste braţul Borcea s-a proiectat şi realizat un pod cu trei deschideri de câte 140 de metri şi 11 deschideri de câte 50 de metri. Între cele două braţe ale fluviului, peste balta de 14 km lăţime s-a proiectat şi construit un viaduct cu 34 de deschideri de câte 42 de metri. În acest mod, cei 4087,95 metri de poduri formau la vremea aceea cel mai lung complex de poduri construit în Europa.
La 9/21 octombrie 1890, s-a inaugurat începerea lucrărilor la podul Dunărea, la Cernavodă, proiectat şi realizat la 30 de metri deasupra apelor mari ale Dunării, pentru a permite trecerea vaselor fluviale cu cele mai înalte catarge. Terasamentele liniei de cale ferată Feteşti-Cernavodă (21 Km), care leagă cele trei poduri, au constituit cea mai mare lucrare de acest gen din România. Costul total al lucrărilor care au durat 5 ani a fost de 35 milioane de lei aur, incluzându-se şi costul liniilor de cale ferată şi al staţiilor. Inaugurarea podurilor a avut loc la 14/26 septembrie 1895, în cadrul unor mari festivităţi la care a participat şi Majestatea Sa Regele Carol I. Un tren special cu oficialităţi a plecat din Gara de Nord din Bucureşti la ora 9.05 sosind la Feteşti la ora 12.30. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios, trenul de încercare format din 15 locomotive a trecut pe pod cu o viteza de 60 km/h, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzicile fanfarelor. După acest tren a trecut un al doilea rezervat "oaspeţilor", cu o viteză de 80 km/h. În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod pe o şalupă, alături de muncitorii cu care lucrase la realizarea măreţei opere.
La acea vreme, podul peste Dunăre de la Cernavodă purta numele Suveranului Carol I, fiind cel mai lung pod din Europa şi avea cea mai mare deschidere (190 m) din Europa Continentală, iar complexul celor trei poduri feroviare era cel mai lung de pe glob. Prin aşezarea simetrică a grinzilor faţă de deschiderea centrală, prin forma zveltă şi armonioasă a conturului general, prin subţirimea barelor dantelate, aşezat la o înălţime apreciabilă deasupra apei şi susţinut de pile înalte şi subţiri, a fost şi este şi astăzi considerat unul dintre cele mai frumoase poduri metalice din lume.
În timpul Primului Război Mondial, în 1917, tronsonul de peste Borcea este minat de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea în Muntenia a trupelor germano-bulgare. Reconstrucţia podului va avea loc în 1921. Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1987 când un nou pod a fost construit, alături de cel vechi care a fost dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată a fost realizat un pod rutier.
Surse:
http://www.cfr.ro/CFR_new/Rom/poduri.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Regele_Carol_I
