Scrisoare pentru melomani - Casa George Enescu de la Mihaileni, Botosani: Iadul unui monument si pavajul bunelor intentii de Victor Eskenasy

Iadul Casei lui George Enescu de la Mihaileni, jud. Botosani, continua, prada intemperiilor si ineficientei autoritatilor ce ii determina soarta, asemenea altor sute de case ce apartin pe hartie patrimoniului national. Pe hartie doar, fiindca ai nostri bravi functionari investiti cu responsabilitatea protejarii acestor bunuri culturale nu depasesc, in cazul cel mai bun, stadiul pavarii iadului cu bune intentii.

In jurul salvarii Casei George Enescu de la Mihaileni a fost anuntata zilele trecute o noua initiativa de bune intentii, deocamdata postate exclusiv pe site-ul de uz intern al Filialei bucurestene a Ordinului Arhitectilor din Romania.

Sa recapitulam pe scurt. Abandonata si transformata in ultimul deceniu in depozit agricol de actualii ei proprietari din satul Mihaileni cu intentia vadita de a o demola, Casa Enescu a fost declarata in 29 noiembrie 2013, dupa lungi tergiversari ale conducerii Ministerului Culturii prelungite timp de un an, monument de patrimoniu de categorie B. Decizia, care a plasat casa exclusiv in grija autoritatilor judetene, a fost motivata, la data respectiva, de interesul arhitectonic redus al constructiei, ca si cum simpla istorie a atasamentului lui George Enescu, ultimul ei proprietar legal, la plaiul Mihailenilor, nu ar fi fost suficienta pentru a fi pastrata.

Calea bunelor intentii a inceput sa fie pavata de presedintele Consiliului Judetean Botosani, care s-a angajat sa cumpere casa, in vederea restaurarii si a introducerii ei in circuitul turistic. Ca in comediile italiene, fondurile fluturate in fata ochilor presei urbei s-au evaporat nu se stie unde, iar pavarea bulevardului nu a depasit periferia Botosanilor. Timp de sase luni, practic, nu s-a avansat nici cu un singur pas. Sub privirile blande ale responsabilului cu patrimoniul judetean, s-a constatat doar ca o parte din talpa pridvorului casei s-a prabusit in dreptul intrarii...

Intre timp, cauzei salvarii casei enesciene, in campania lansata prin intermediul saptamanalului „Suplimentul de cultura", i s-au alaturat Fundatia Culturala Timpul de la Iasi, care publica lunar articole dedicate istoriei monumentului si care a deschis un cont de subscriptii, si televiziunea publica ieseana care a anchetat la Mihaileni si Botosani pe marginea „bunelor intentii" neonorate real. Dat fiind ca autoritatile de la Botosani nici macar nu par sa se gandeasca la solutia exproprierii casei-monument istoric, asa cum prevede legea, eforturile Societatii Internationale George Enescu de la Viena se concentreaza pe tentativa de a strange banii necesari cumpararii ei.

Miercuri, 25 iunie, la Viena, cu sprijinul filialei locale a ICR, va avea loc un concert de caritate pentru strangerea fondurilor amintite, la care si-au anuntat participarea Aura Twarowska, Simina Ivan, Raluca Stirbat, Lubica Gracova, Sara Bryans, Endre Guran si Cristian Nenescu. Nu stiu in ce masura organizatorii si, poate, TVR Iasi s-au gandit sa inregistreze/filmeze concertul in vederea realizarii unui CD sau DVD prin vanzarea caruia sa se adune fonduri suplimentare, dar gestul ar fi cu siguranta util!

In acest context, noul presedinte al Filialei Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania, arh. Serban Sturdza, a postat pe site-ul OAR anuntul ca „initiaza actiunea de salvare a Casei Enescu din satul Mihaileni" si un intreg expozeu, cu fotografii profesioniste facute la 26 aprilie 2014. Lucrurile cele mai interesante si care ridica semne de intrebare fata de estimarea anterioara a Comisiei Patrimoniului si decizia ministeriala de clasare sunt descrise in capitolul „Analiza situatiei curente": „Casa se afla in stare de precolaps...; elemente de rezistenta au cedat...; sarpanta este fracturata datorita deformarii peretilor si are portiuni importante putrezite..." [...]In ciuda „degradarilor fizice importante, casa ramane la fel de interesanta din punct de vedere arhitectural: existenta celor doua sobe dintre camere, planimetria si functionalitatea casei reprezinta repere care justifica pastrarea ei, chiar daca n-ar fi avut valoare memoriala" [subl. mea]. Sa nu fi vazut toate acestea Comisia Ministerului Culturii care a anchetat in 2013 valoarea Casei Enescu? De ce nu s-au sesizat in nici un fel Filiala Nord-Estica a OAR si arhitectii din Botosani?

Expozeul OAR Bucuresti trage concluzia: „este necesara o interventie de urgenta, care sa asigure un minim de protectie pe perioada urmatoarei ierni si a ploilor puternice care aduc umiditate in preajma cladirii". N-am auzit pana acum nici o reactie la acest document din partea autoritatilor responsabile cu patrimoniul de la Botosani!

In acelasi document, arh. Serban Sturdza este de parere ca „amenajarea unui muzeu nu este suficienta pentru intretinerea pe termen lung si administrarea corespunzatoare a cladirii" si propune ca „varianta mai utila" ca monumentului sa i se dea „o functiune educativa, transformandu-se intr-un centru international pentru educatie muzicala", „o functiune culturala ce ar putea incuraja revigorarea acestei regiuni cu traditie culturala si economica activa".

O propunere cum nu se poate mai judicioasa si care merita salutata si larg popularizata. Singura rezerva si semn de intrebare imediat il reprezinta motivul pentru care OAR-Bucuresti nu-si uneste eforturile cu acelea ale Fundatiei Culturale Timpul de la Iasi si ale Societatii vieneze George Enescu, care au deschis deja un cont de subscriptii pentru achizitionarea si restaurarea casei.


Puteţi accesa linkul complet aici.