Recomandare: „Brâncuși - Semnificațiile unei revoluții. Perspectiva hermeneuticii endogene” - conferință susținută de dr. Matei Stîrcea-Crăciun

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită marți, 13 septembrie 2016, de la ora 18, la conferința Brâncuși - Semnificațiile unei revoluții, susținută de dr. Matei Stîrcea-Crăciun, la Clubul Țăranului. Intrarea este liberă.

Opera brâncușiană gravitează în jurul a trei tripticuri de lucrări ce decantează, fiecare, semnificațiile arhetipale ale condiției umane și le expandează la scară planetară. Prin Cumințenia Pământului, Sărutul, Rugăciune, realizate în 1907, Brâncuși rescrie legenda Facerii ca manifest plastic al artei moderne, oferind o cheie de rezolvare la marile probleme nesoluționate de Renaștere: egalitate între femeie și bărbat, împăcarea dintre creștini și evrei, împăcarea dintre toate națiunile lumii. Nouă ani mai târziu, în 1916, prin Madame Eugene Meeyer, Adam și Eva, Vrăjitoare, Brâncuși conceptualizează în limbaj plastic o nouă definiţie a sculpturii. Sculptura pentru el este, în principal, limbaj al materiei, nu limbaj al formei. Iar apoi, în 1937, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit enunță apoteotic, în registrul monumental, principiile unei arte universale, inspirată de o o morală universală, drept fundament al unui nou început de civilizație.

Sculptorul a avut grijă să lase țării sale două din cele trei tripticuri (1907, 1937) prin care inițiază curentul artistic, probabil cel mai important al veacului 20, desemnabil ca simbolism hylesic (material), până recent, insuficient conceptualizat din lipsă de metodă - ilustrat azi în țară și în lume prin creațiile a cinci generații de artiști.

dr. Matei Stîrcea-Crăciun

Institutul de Antropologie Francisc Rainer, Academia Română