Nicolae TECLU
(18 octombrie 1839, Braşov - 26 iulie 1916, Viena, Austria)
chimist, arhitect, profesor, inventatorul becului de gaz, cu regulator de curent ("becul Teclu"), academician
S-a născut în 1839, la Braşov. Studiile în chimie efectuate până la naşterea acestuia erau încă puţine.
Nicolae Teclu a urmat cursurile liceale la Braşov, apoi la Viena. Îşi continuă studiile la Viena, la Institutul Politehnic şi la München, la Academia de Arte Frumoase, secţia Arhitectură. A devenit chimist după terminarea Politehnicii din Viena, unde a studiat chimia generală şi apoi chimia analitică cu dr. E. Ludwig şi tehnologia chimică cu profesorul Redtenbacher. Nicolae Teclu a fost profesor la Braşov (1863-1868), profesor de chimie la Academia de Comerţ, din Viena, docent la Academia de Arte, din Viena (la catedra de Chimia culorilor), chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena şi membru al Academiei Române.
A desfăşurat o bogată activitate de cercetare, îndeosebi, în domeniul chimiei anorganice, privind determinarea cantitativă a ozonului dintr-un amestec de gaze, a dioxidului de carbon, îmbunătăţirea compoziţiei pigmenţilor şi a uleiurilor folosite în pictură, analiza compoziţiei unui meteorit găsit în India, la Goalpara. Nicolae Teclu a obţinut rezultate remarcabile în urma cercetărilor sale ştiinţifice, referitoare la electricitatea atmosferică, tehnologia hârtiei, compoziţia silicaţilor, combustia gazelor şi studiul flăcării, capacitatea de explozie a amestecurilor de gaze.
A fost un specialist de notorietate în tehnologia hârtiei, în studiul combustiei şi al uleiurilor şi pigmenţilor utilizaţi în pictură.
Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck's Nachtolger şi, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff. "Becul Teclu" este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic şi, în felul acesta, se obţine un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă.
La fel, aparatul pentru determinarea transparenţei corpurilor, inventat de el, a fost prezentat la Congresul Internaţional de Chimie, organizat la Viena, în anul 1898. "Aparatul Teclu", care putea fi folosit şi ca fotometru, folosea un bec cu filamentul din platină-iridiu. Pentru demonstrarea formării ozonului cu ajutorul curentului electric, a inventat diferite tipuri de ozonizatoare.
Nicoale Teclu a inventat şi aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid, pentru sinteză şi descompunerea apei, pentru înregistrarea exploziilor de gaze, pentru determinarea în orice moment a compoziţiei aerului din mină în scopul evitării exploziilor.
Domeniile care au fost studiate de el includ: studii de rezistenţă a hârtiei şi a fibrelor lemnoase, pigmenţi minerali, uleiuri utilizate în pictură, combustia gazelor.
Tot lui îi aparţin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din Bucureşti. Cele mai importante sunt apatatul pentru detectarea metanului şi un altul pentru prepararea ozonului.
Surse
http://www.jergym.hiedu.cz/~canovm/nadobi/kahany/teclu.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Teclu
