preot ortodox român, dizident anticomunist şi luptător pentru drepturile omului
Părintele Calciu a fost unul dintre acei luptători anticomunişti care au mărturisit credinţa lor în Hristos şi în ideea naţională, cu însuşi sângele lor. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comunişti (1948-1964, 1979-1984), trecând şi prin furia iadului reeducării din puşcăria pentru studenţi de la Piteşti (1949-1951), unde a devenit reeducator. Cu multă pocăinţă, a reuşit să depăşească această greşeală, refuzând ulterior orice compromis cu sistemul comunist. A fost transferat apoi la Gherla. În procesul intentat de comunişti aşa-zişilor vinovaţi ai reeducării de la Piteşti, Părintele Gheorghe Calciu arată în sala de şedinţă că adevăraţii vinovaţi sunt Securitatea şi conducerea Ministerului de Interne. În luna iulie 1958 este transferat la Jilava, la secţia de exterminare numită Casimca (celulele erau situate la câţiva metri sub pământ, fără iluminare naturală şi fără altă aerisire decât 3 găuri în uşă, cu apă curgând continuu pe pereţi).
A fost eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963, dar i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. În urma amnistiei generale din 1964, părintele Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia şi Teologia, fiind învestit cu harul preoţiei. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, a continuat să lupte împotriva ateismului. În Postul Sfintelor Paşti, din anul 1978, ţine un şir de 7 prelegeri, intutulate "Şapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o largă audienţă în rândul studenţilor de la multe facultăţi din Bucureşti. Ia atitudine public faţă de dărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti, pe locul căreia se planificase construirea unei crâşme. Pe tot parcursul acestei perioade primeşte zilnic telefoane de ameninţare, menite să îl descumpănească şi să-i terorizeze familia. Atât predicile ţinute cât şi protestul faţă de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securităţii. Este arestat în anul 1979, judecat şi condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I se confiscă şi averea, astfel încât soţia şi copilul rămân fără frigider, aragaz şi alte bunuri de strictă folosinţă. Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secţia de psihiatrie a penitenciarului Jilava, alături de nebuni în toată regula. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnaţi pentru omor. Cea mai mare perioadă a detenţiei a petrecut-o totuşi în izolare. În timpul detenţiei a fost bătut, umilit şi ţinut nemâncat. După 5 ani şi jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaţionale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinţei sale, în anul 1985 este obligat să părăsească ţara împreună cu familia.
În anul 1985, se stabileşte în Statele Unite, unde primeşte cetăţenia de onoare. Între sfârşitul anului 1985 şi 1988 a locuit cu familia la Cleveland. Pentru a-şi asigura existenţa sa şi a familiei, a lucrat şi în construcţii, ca muncitor necalificat, cărând saci de ciment. În anul 1989 se mută cu familia la Washington DC, unde preia parohia românească „Sfânta Cruce". A continuat să muncească în construcţii până când a reuşit să-şi cumpere o casă, la circa 20-30 kilometri de biserica parohială. De-a lungul păstoririi de către Sfinţia Sa a parohiei Sfânta Cruce, numărul credincioşilor a crescut impresionant. Multe persoane de alte confesiuni s-au convertit la ortodoxie, pentru dragostea şi harul părintelui Calciu. În SUA şi-a continuat lupta în numele lui Dumnezeu şi eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind autorul ideii de Romfest şi unul dintre fondatorii evenimentului bienal - cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni -, al cărui Comitet Internaţional îl conducea. Este primit la Casa Albă de doi preşedinţi: Ronald Reagan şi George Bush senior.
A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Conform dorinţei sale, este înmormântat în ţara pe care a iubit-o atât de mult, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din judeţul Neamţ.
Urmăriţi un interviu cu Părintele Calciu despre închisoarea comunistă de la Piteşti:
http://parintelecalciu.wordpress.com/beyond-torture-the-gulag-of-pitesti-romania/
Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa
http://parintelecalciu.wordpress.com/
