Matei Vişniec la ICR Budapesta

A doua ediţie a „Serilor de literatură” de la ICR Budapesta este dedicată scriitorului Matei Vişniec. Joi, 14 martie 2013, între orele 18:00 - 20.00, în saloanele Institutului din str. Izsó, nr. 5 vor fi prezentate ultimele apariţii editoriale ale autorului, precum şi volumul „A kommunizmus története elmebetegeknek” („Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”), apărut la editura L`Harmattan, tradus în limba maghiară cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român Bucureşti.

Matei Vişniec (n. 1956, Rădăuţi) - poet, dramaturg, romancier şi jurnalist, membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa: Uniunea Scriitorilor din România, Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques (Franţa), Ecrivains Associés du Théâtre (Franţa) şi Société des Gens de Lettres de France. În 1987, părăseşte România şi cere azil politic în Franţa, unde în 1993 devine cetăţean francez, nerenunţând însă la cetăţenia română.

Înainte de 1989 publică în ţară: ”La noapte va ninge” ( 1980, Editura „Albatros”,), ”Oraşul cu un singur locuitor” ( 1982, Editura „Albatros”,), ”Înţeleptul la ora de ceai” (1984, Editura „Cartea Românească”). Începând din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste.

După căderea comunismului, Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole montate pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), dar şi la Teatrul Naţional Radiofonic.

Creaţiile dramaturgice ale lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 30 de limbi, unele dintre piese fiind jucate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

În 2009 primeşte Premiul European din partea Societăţii Autorilor Dramatici din Franţa, pentru întreaga activitate. În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie, obţinând de asemenea Premiul UNITER şi Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române.

Printre apariţiile recente din ţară se numără: „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, (2006, Editura „Paralela 45”) „Istoria comunismului povestită pentru bolnavi mintal” (2007, Editura „Paralela 45”), „Omul din cerc. Antologie de teatru scurt 1977-2010” (2011 la Editura „Paralela 45”), „Maşinăria Cehov, Nina sau despre fragilitatea pescăruşilor împăraţi” (2008, Editura „Humanitas”), „Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză” (2011, Editura „Humanitas”) şi „Procesul comunismului prin teatru” (2012, Editura „Humanitas”), „Omul Pubelă, Femeia ca un câmp de luptă” (2006, Editura „Cartea Românească”), „Sindromul de panică în Oraşul Luminilor” (2009, Editura „Cartea Românească”) şi „Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi” (2012, Editura „Cartea Românească”).

În prezent locuieşte la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale şi colaborează la diferite reviste franceze.
Piesa „Paparazzi” de Matei Vişniec, în regia lui Dan Tzopa, a avut premiera în Ungaria în data de 11 octombrie 2012 şi a fost inclusă în stagiunea 2012-2013 a „Teatrului German” din Szekszard.