Matei Vișniec despre literatura română în Franţa

Matei Vișniec despre literatura română în Franţa. Un articol publicat pe site-ul RFI.

Anul acesta este unul fast pentru promovarea culturii române în străinătate întrucît literatura română este invitat de onoare a Salonului Internaţional al Cărţii de la Paris organziat între 22 şi 25 martie. Ne propunem în săptămînile care urmează să evocăm ceva mai des, de la Paris, modul în care numeroşi romancieri, poeţi, dramaturgi şi eseişti români şi-au găsit drumul spre publicul francez, fie scriind direct în limba franceză fie prin intermediul mai multor generaţii de excelenţi traducători.

Cînd este evocată, în Franţa, cultura şi literatura română, trei nume se impun automat : Ionescu, Eliade şi Cioran. Aproape orice francez care iubeşte literatura cunoaşte aceste trei nume. Orice om cultivat, în Franţa, îşi aminteşte că teatrul absurdului este legat de numele lui Eugen Ionescu, ştie că Mircea Eliade a scris o memorabilă istorie a religiilor dar şi numeroase nuvele şi romane, şi mai poate cita măcar un aforism filozofic purtînd marca lui Emil Cioran.

Acest trio este atît de strălucitor încît mulţi francezi aproape că se mulţumesc cu el şi nu se mai întreabă dacă România a trimis şi alte voci literare în Franţa. In definitiv este atît de comod să asociezi o ţară cu un singur sau doar doi, trei autori şi în felul acesta ai sentimentul că ţi-ai făcut datoria de om de culură faţă de ţara respectivă. Mulţi francezi l-au citit pe Milan Kundera şi au impresia că la atît se reduce literatura cehă, după cum mulţi alţii nu cunosc decît un singur nume de scriitor albanez: Ismail Kadare.

Aş spune însă că România stă ceva mai bine întrucît dincolo de Ionescu, Eliade, Cioran, numeroase alte nume româneşti au intrat în conştiinţa culturală a francezilor. Cei care iubesc poezia nu îl uită pe Gherasim Luca, autor dificil de clasat într-o categorie. El a scris de fapt în franceză modelînd şi remodelînd limba lui Molière pînă la epuizare, decantînd-o cu ardoare pentru a scoate din ea sonorităţi incredibile. “Gherasim Luca este cel mai mare poet francez întrucît este român" spunea un mare filozof francez, Gilles Deleuze. Cei cere iubesc avangarda europeană ştiu că după 1914 un întreg grup de "comando" provenind din România a marcat dadaismul şi alte curente literare "revoluţionare". Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Issidor Issou, Benjamin Fondane fac parte din acest grup. O altă epocă a început după al doilea război mondial cînd numeroşi autori au fugit din România comunistă pentru a căuta libertatea de expresie în Franţa. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Horia Stamatu, Sanda Stolojan, Virgil Tănase, Paul Goma, Dumitru Tepeneag, Bujor Nedelcovici, Virgil Gheorghiu, Alexandru Papilian, Dan Culcer, Maria Mailat… Lista lor este extrem de lungă şi nu-i pot cita pe toţi. In orice caz, prin 1987 la Paris se aflau atît de mulţi scriitori români în exil încît la un moment dat s-au gîndit să formeze o filială (liberă) a Uniunii Scriitorilor din România… Au avut loc de altfel discuţii pe această temă, dar ele nu au dus la nimic din cauza multor interese centrifuge…

A fost necesară însă prăbuşirea comunismului pentru ca un nou fenomen să-şi facă apariţia în Franţa: şi anume să înceapă să fie cunsocuţi autori români fără ca ei să mai fie obligaţi să părăsească fizic România. Este cazul cu Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, Gabriela Adameşteanu, Florina Iliş… In 2006 Franţa a recompensat cu Premiul Médicis pentru literatură română un romancier român stabilit la New York, Norman, Marea, pentru romanul său "Intoarcerea Huliganului". Iar Herta Müller, chiar dacă este scriitoare germană originară din România, prin premiul Nobel pentru literatură obţinut în 2009 a adus un imens serviciu literaturii române, făcînd-o mai "vizibilă" din punct de vedere mediatic. De altfel, chiar dacă sunt scrise în germană, romanele ei au subiecte "româneşti" sau legate de comunismul românesc, ceea ce replasează în lumina reflectoarelor istoria complicată a României.

Aş mai remarca, în încheiere, faptul că numeroşi dramaturgi contemporani din România şi Moldova pot fi citiţi azi în limba franceză. Gianina Cărbunariu est editată la pestigioasa editură Actes Sud-Papiers iar Alexandra Badea la editura Arche. Alte nume româneşti, Mihai Fusu, Nicoleta Esinencu, Alina Nelega, Saviana Stanescu, Dumitru Crudu figurează în catalogul Editurii Espace d'un Instant.

Iar în ce priveşte poezia românească, ea beneficiază în Franţa de complicitatea unei întregi constelaţii de editori, mai mici sau mai mari. Ioan Es. Pop, Ion Mureşan, Ana Blandiana, Dinu Flamand, Linda Maria Baros, Magda Carneci, Sebastian Reichman, Valeriu Stancu… Lista este, din nou, extrem de lungă. Din toate punctele de vedere şi în toate genurile literare literatura română poate deci propune un eventai enorm de titluri pe standurile Salonului de Carte din martie anul acesta de la Paris.