Ora: 17.00 – 17.45
Invitat: Eugen Negrici
În ceea ce priveşte destinul literaturii, perioada comunistă în România ar putea fi împărţită în trei mari secvenţe: perioada proletcultismului (1948-1964), anii liberalizării şi ai deschiderii (1964-1971) şi aproape două decenii de degradare, când Ceauşescu încearcă să imprime o notă naţionalistă comunismului. Literatura din anii comunismului ar mai putea fi caracterizată pe scurt prin câteva noţiuni: pe de o parte – cenzură, canonul realismului socialist, literatură aservită şi de comandă; pe de altă parte – literatură tolerată, cu aspiraţie la adevăr şi literalitate, şi literatură neoficială, cea de sertar şi de samizdat. În prelegerea sa, Literatura sub comunism, profesorul Eugen Negrici oferă o imagine lucidă a diverselor sectoare ale literaturii române din perioada 1948-1989 (poezie, proză, critică), imagine care deschide calea analogiei cu literaturile din ţările fostului „lagăr socialist", în special cu literatura cehă.
În limba română cu traducere în limba cehă.
Eugen Negrici este critic, istoric literar, stilistician şi profesor de literatură română veche şi contemporană la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova. În ultimii ani se ocupă mai ales de destinele literaturii pe vremea regimului comunist (Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitaţie şi propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste, prefaţă de Eugen Negrici, Editura Pro, 1995; Literatura română sub comunism, I.-Proza, II.-Poezia, Editura Fundaţiei Pro, 2002-2003) şi de analiza miturilor care parazitează istoria literaturii naţionale (Iluziile literaturii române, Cartea Românească, 2008).
Intrarea liberă.
