RETROSPECTIVE
Gheorghe Gorun: Ocupația militară germană (1916-1918)
Philippe Videlier: LUBIANKA 222 (partea I)
Dan Ciachir: Argetoianu și Pandrea
Nicolas Truong în dialog cu Julia Kristeva: Tranzacția lui Trump înseamnă absența totală a contractului social
Diarmaid MacCulloch: Un străin încă de la început
TEHNOLOGICE
Roberto Simanowski: Postmodernitatea ambivalentă a modelelor lingvistice mari
Daniel Sur: Singularitatea tehnologică: punctul fără întoarcere
James Gleick: Cum s-a pierdut internetul?
GÂNDIRE ECONOMICĂ
Adrian Mihalache: Primul promotor al comerțului liber
Amorena Minculescu: Acolo unde spiritul și cifrele se-mbrățișează: Sallustio Antonio Bandini și Monte dei Paschi di Siena
Pr. prof. dr. Constantin Necula: Gândirea economică în teologia socială
Silviu Cerna: Principiile fundamentale ale liberalismului economic
REFLECȚII POLITOLOGICE
Robert Chenavier: Pacifismul condiționat. Variații pe un text de Simone Weil
Marc Lazar: Din dragoste pentru popor. Istoria populismului în Franța
Andrei Țăranu: Dublul
Rodica Binder: În căutarea liniștii pierdute
Ramona Trufin: „Timp amânat”. Actualitatea lui Ingeborg Bachmann la un centenar de la naștere
Jonathan Chalier în dialog cu Robert Darnton:Puterea sentimentelor
Magda Răduță: Indignare și vehemență cu stil
Monica Andronescu în dialog cu Andrei Șerban: „Suntem, cu toții, sclavii imaginației”
Redacția Lettre Internationale în dialog cu scriitorul Florin Chirculescu: „Și, de fapt, care-i treaba cu scrisul?”
REMEMORĂRI
Ruxandra Cesereanu: Poezia lui Leonid Dimov – spectralitate și atmosferă neogotică
Moni Stănilă: Constantin Brâncuși – Sculptorul
Dana Ionescu: Centenar Dario Fo, „singurul urmaș adevărat al lui Molière”
ARTE
Andrei C. Câmpean: Artistul sobru, grav și imperturbabil
Sergio Benvenuto: Aristotel se întoarce! sau cum să te bucuri de un film
Alicia Trujillo: Ficțiunea ca hartă a realității
Heinz-Norbert Jocks în dialog cu Günther Uecker: Cu privirea spre lume și pașii prin lume
BIBLIOTECA „LETTRE INTERNATIONALE”
Radu Aldulescu: Consilii de familie
Simona Preda: Spectacolul existenței: balul, trusoul și doliul ca ritualuri ale vizibilității
Daniela Ulieriu: Șatra (fragment)
Către cititorii noștri
Singurătăți, ieșiri, comunități
Suntem fragili și singuri, din ce în ce mai singuri, într-o societate ce preamărește puterea, independența și alergătura, susține Noreena Hertz în cunoscuta ei carte, Secolul singurătății. O pledoarie pentru relațiile interumane, publicată și în România. „Ne aflăm în mijlocul uneia dintre cele mai semnificative reorganizări ale muncii de la Revoluția Industrială încoace, un proces în care puterea este tot mai adesea transferată inteligenței artificiale – nu doar algoritmilor de angajare, ci și altor mecanisme și roboți care evaluează reputația, instrumentele de supraveghere și dispozitivele de urmărire – și, astfel, ea se transferă celor care controlează aceste pârghii. Toate metodele sunt deosebit de alienante și contribuie la motivul pentru care acesta este Secolul singurătății”, sintetizează autoarea. În cele câteva sute de pagini ale volumului, singurătatea omului de astăzi e pusă sub mai multe lupe, pornind de la cazuri dintre cele mai diverse. „Singurătatea nu este doar o stare de spirit subiectivă. Ea este și o stare colectivă”, insistă Noreena Hertz, „care ne afectează enorm ca indivizi și ca societate, pentru că duce la moartea a milioane de oameni anual și reprezintă o potențială amenințare împotriva democrației tolerante și incluzive”.
La lunga listă a amenințărilor ce pândesc societatea noastră agresivă și contrariantă se adaugă și această „potențială amenințare” ce bântuie comunitățile ce se destramă sau, uneori, se reconfigurează. Într-o lume în care, nu-i așa?, avem acces la aproape orice, suntem din ce în ce mai singuri. Trăim, de fapt, într-o societate a singurătăților, dacă e să-i dăm crezare autoarei, căci fiecare cu singurătatea lui.
Într-un fel, din această perspectivă putem privi și prezentul număr dublu al revistei – ca pe un fascinant ocol în jurul singurătăților și, totodată, ca pe o pledoarie pentru comunități reale și consolidarea lor în jurul artelor. Revista Lettre Internationale, ajunsă la numărul 128-129, ilustrează indirect, apelând la comentarii pe mai multe teme, exprimând puncte de vedere diferite, rolul activ al artelor în societatea prezentului, unde, în ciuda multiplelor și permanentelor schimbări de optică, în ciuda scepticismelor, arta continuă să joace un rol vital. În epoca AI, în care ființa umană însăși se resetează, e nevoie de antidoturi la singurătate, deși spiritului creator ea îi este, de multe ori, indispensabilă. Iar spiritul creator, indiferent de forma pe care o îmbracă și de momentul în care se manifestă, duce lumea, deci și comunitățile, mai departe.
Comunitățile cititorilor au în continuare nevoie să pătrundă în laboratoare de creație, să cerceteze, să descopere, să-și imagineze, să reflecteze. Evident, au nevoie să se confrunte cu întrebări așa cum sunt ele formulate de creatori de un fel sau altul – scriitori, cineaști, artiști vizuali, specialiști în comunicare și AI, sociologi și politologi. Lettre Internationale rămâne o platformă provocatoare unde se configurează întrebări la care cititorii e important să caute răspunsuri cât se poate de personale, într-o postmodernitate angoasantă, care e și „postmodernitatea ambivalentă a modelelor lingvistice mari”, despre care scrie Roberto Simanowski, o postmodernitate determinată semnificativ de Internet, analizat în prezentul număr de James Gleick.
„Rolul artistului e să pună întrebări, nu să dea răspunsuri”, puncta A.P. Cehov în îndrăznețul secol XIX. Noul număr al publicației noastre vă invită să priviți înapoi la întrebările pe care le-au pus spirite precum Dario Fo, omul de teatru și scriitorul pe care întreaga Italie îl omagiază anul acesta, când se împlinesc o sută de ani de la nașterea sa, sau Ingeborg Bachmann, o scriitoare al cărei centenar este, de asemenea marcat în anul 2026, al cărei profil îl trasează Ramona Trufin, în portretul inclus în secțiunea „Idei literare”. Poezia lui Leonid Dimov, văzută de Ruxandra Cesereanu și o incursiune în lumea lui Constantin Brâncuși, la 160 de ani de la nașterea artistului, semnată de scriitoarea Moni Stănilă generează alte și alte imagini și întrebări nuanțate pentru cititorul din secolul XXI. Fascinante și persistente sunt și întrebările formulate de artistul german Günther Uecker, plecat dintre noi în 2025, într-o discuție amplă, purtată cu puțin timp înainte de a se stinge din viață, cu Heinz-Norbert Jocks. „În afară de Peter Handke, scriitorul austriac care a petrecut câţiva ani la Düsseldorf, cunosc doar câţiva oameni precum Uecker, pe care lumea largă să-i fi atras ca un magnet, care să-şi ia rămas-bun şi să fie prezenţi acolo cu paşii şi cu privirea lor. Cea din urmă dintre numeroasele convorbiri pe care le-am înregistrat trebuia să se învârtă în jurul semnificaţiei colecţionării. Convorbirea ne-a purtat mult mai departe, către domenii despre care nu vorbiserăm până atunci. Mi-a dezvăluit noi aspecte ale personalităţii sale artistice, care îi pun opera într-o altă lumină. Am simţit nevoia să împărtăşesc public această «revelaţie» şi aşa s-a născut ideea de a transcrie ultima convorbire pentru catalogul expoziţiei sale de la Muzeul Arp”, notează în preambul Heinz-Norbert Jocks.
„Când am descoperit nevoia să mă cunosc, să mă desprind atât de imaginea mea, cât și de a altora despre mine”, explică reputatul regizor de teatru Andrei Șerban, în lumea căruia vă invită unul dintre cele două interviuri din secțiunea „Creatori în dialog”, „am găsit calea spre libertatea de a crea, precum și bucuria de a trăi, de a fi artist nu doar în artă, ci și în propria mea viață”. Reflectând asupra acestei căi spre propria libertate de a crea, asociată cu bucuria, cunoscutul creator de teatru român atrage atenția asupra „soluțiilor” personale de a găsi adevărurile personale într-o debusolare generală și invocă o splendidă imagine a florii care trebuie să-și păstreze vitalitatea și prospețimea, preluată de la vechiul maestru Zeami. „Plantăm semințe care se răspândesc în direcții necunoscute, despre care s-ar putea să ne dăm seama mult mai târziu ce roade dau. Actul de a planta semințele florii este cel care contează cu adevărat”, conchide regizorul care a pus în scenă spectacole-unicat pe nenumărate scene din lumea întreagă.
Protagonist al celui de-al doilea interviu din secțiunea „Creatori în dialog”, Florin Chirculescu pune și mai ales își pune multe întrebări problematice într-un moment în care, susține el, „cinismul a devenit normă”: „Am convingerea că punctul de inflexiunepragmatism vs morală abstractă e unul dintre izvoarele artei în general, și al literaturii în mod special”. Reflectând amar asupra umanismului din ziua de azi și descoperindu-l... abolit în fața utilitarismului, scriitorul trimite la un peisaj general ce confirmă concluziile din „Secolul singurătății”.
Lettre Internationale este aici pentru a ridica semne de întrebare și a îndemna la continuă reflecție, în societatea noastră cât se poate de provocatoare, întru găsirea ieșirii din labirintul singurătății. Fiecare e singur în felul lui și fiecare are nevoie de artă, de un fel sau altul. Vocea Noreenei Hertz se face auzită în continuare, parcă într-un dialog imaginar cu personalitățile invitate în acest număr:„Dacă vrem ca oamenii să nu se mai simtă atât de izolați și de abandonați, există și mai multe lucruri pe care le putem face”, susține ea. „După cum am văzut, singurătatea nu înseamnă doar lipsa atenției din partea celor din jur, fiind adesea asociată și cu sentimentul că ești invizibil. Drept urmare, a-i face pe oameni să se simtă văzuți și auziți trebuie să constituie o parte a soluției pentru criza singurătății din acest secol”.
Dana Ionescu
