A apărut un nou număr al revistei LETTRE Internationale - ediția în limba română, editată de Institutul Cultural Român.
SUMAR Nr. 114 - 115
Adrian Cioroianu – Din tumultuosul ocean al puhoiului de stropi………...3
Dan Ciachir– O punte putredă ……………………………….………….......9
Ulf-Dieter Klemm – Poliția politică Stasi ca agent literar……………….....17
REFLECȚII DESPRE UCRAINA
Lesley Chamberlain–Rusia ca putere eurasiatică………….....................26
Georges Nivat –Numele „Ucraina”…………………………….....................29
Bernard Chappedelaine – Construcția fortăreței Rusia………...................34
Jacques Rupnik–Bunii vecini ai Ucrainei……….......................................38
Philippe Videlier – Scara din Odessa…………………….........................43
IDEI LITERARE
Ian McEwan –George Orwell și balena………………....................................54
DIALOG Heinz-Norbert Jocks–Paul Nizon– Salutarea frumuseții….........60
Fulgencio Martínez – Portrete interioare ……………………………………….65
Fulgencio Martínez –Omagiu traducătorului Joaquín Garrigós………………67
Victor Ivanovici – Către o poetică a traducerii………………………................68
REFLECȚII SOCIALE
DIALOG Anne-Lorraine Boujon și Camille Riquier – Michaël Fœssel și Frédéric Gros– Plăcerea și rușinea: sentimente politice ………………………......72
Pascal Lardellier – Metamorfozele „artei de a iubi”. De la Ovid la Covid…….76
Mircea Coșea – Chiar în criză, munca nu este o valoare pe cale de dispariție….................................................................................................................78
Viorel Isticioaia-Budura – În căutarea sensului pierdut – Condiția diplomatului contemporan………...................................................................................................82
Rodica Binder – Pe urmele promenadologiei…….........................................87
Carmen Firan – Toamna vrajbei noastre……….............................................91
GESTURI TEATRALE, GESTURI PICTURALE
Georges Banu – Exilul, o provocare pentru regizor…………………………..93
Adrian Mihalache – Shakespeare & CO. Societate anonimă………...........99
Iolanda Malamen –SinguraticulMircea Muntenescu……………….............103
Gavriil Pinte–Cazul Tudor Vladimirescu …………………………………….106
Gheorge Gorun – A fost Tudor Vladimirescu eterist?...................................111
BIBLIOTECA „LETTRE INTERNATIONALE”
Patrice Jean – Scrisoare de la Edgar Winger………………..........................117
Constantin Abăluță – Grafferul din Suedia…………………..........................129
Paul Kawczak – Tenebre……………….........................................................132
Radu Aldulescu –O misiune patriotică și o problemă de securitate a
Statului.............................................................................................................135
Theodor Cazaban – Ploaia……………............................................................138
Benjamín Labatut – Când nu mai înțelegem lumea………………….............142
Florin Chirculescu – Solomonarul……………................................................145
Anthony Doerr– Cetatea Cucului-din-Nori……………………………..............148
Reluăm întâlnirile periodice cu voi, după un an de nefericită întrerupere. Situația noastră seamănă întrucâtva – păstrând, desigur, proporțiile – cu aceea a lui Dante. Acesta, refugiindu-se în grabă, a considerat pierdut manuscrisul primelor șapte cânturi din Infernul și a vrut să-și abandoneze lucrarea. Manuscrisul a fost, însă, recuperat și i-a fost restituit de prieteni printr-un complicat lanț de relații. Ca urmare, Dante s-a pus pe lucru și a început cântul al VIII-lea cu versul Io dico seguitando. Așa și noi, cu vorbele lui, urmează să vă spunem…
Războiul din Ucraina nu putea să lipsească din preocupările noastre. Îl abordăm, însă, din unghiul ideilor, nu al evenimentelor. Putin duce lipsă de ideologie, pentru că nu-i suportă pe ideologi. Vladislav Surkov, pe care se baza la început, a fost îndepărtat și, pe de o parte, scrie romane sub un pseudonim transparent, pe de altă parte, apare ca prototip al eroului-narator din cartea de mare succes, Magul de la Kremlin, a lui Giuliano da Empoli, de care ne vom ocupa în numărul viitor. Alexandr Dughin, a cărui tragedie personală ne-a impresionat, gândea prea nuanțat pentru gustul „țarului”, de aceea a fost marginalizat. Nu i-a rămas lui Putin decât să-și scrie singur teoria și să o publice în ziarul principal, pe care-l controlează, la fel ca și pe celelalte, mai puțin importante. Înțelepții nu greșesc când urmăresc undele iscate în apă de piatra aruncată de nebun și fac bine că încearcă să o scoată. Astfel, Lesley Chamberlain examinează conceptul de „eurasianism”, născut din dezbaterile intelighenției ruse din „perioada de argint”, de înflorire culturală, care a durat de la începutul secolului al XX-lea până la Revoluție și chiar câțiva ani după aceea. Cercurile intelectuale din emigrația rusă au continuat să aprofundeze conceptul în lucrări al căror interes este încă și mai mare acum. Bernard Chappedelaine examinează procesul care a dus la închiderea Rusiei în propria ei fortăreață. Una dintre legile fundamentale ale fizicii afirmă că, în orice sistem închis, gradul de dezordine internă crește inexorabil. Or, după cum arată autorul, Rusia se pretinde înconjurată de inamici, ca și cum ar fi o insulă, nu o țară cât un continent. Vecinii ei sunt analizați de Jacques Rupnik, cu toții inițial binevoitori, acum care mai de care mai suspicioși și mai temători. Conducerea Rusiei afirmă peremptoriu că Ucraina nu există, de fapt, ca entitate politică, istorică și culturală. Georges Nivat demontează cu eleganță și autoritate această teză, explicând procesul dificil, dar inexorabil, de formare a identității acestei țări greu încercate de invazii și presiuni exterioare. Philippe Videlier face o incursiune pasionantă în istoria orașului mitic Odesa, cunoscut întregii lumi prin secvența scării din filmul Crucișătorul Potemkin al lui Eisenstein, unul dintre cele mai bune din istoria cinematografului.
Trecutul mai mult sau mai puțin recent este explorat în câteva retrospective pe care suntem siguri că le veți citi cu interes. Adrian Cioroianu pune dispariția Reginei (nici nu mai trebuie menționat regina cărei țări era) în contextul mai larg al evenimentelor sociale și politice. În vâltoarea timpului aflat în continuă schimbare „înspre cele rele sau cele neașteptate”, după cum spune poetul laureat (oficial) Philip Larkin, un singur bine le mai rămânea britanicilor, faptul că „doar ea, regina, nu se schimba”. Dan Ciachir ne transpune în România primilor ani de după Al Doilea Război Mondial, când totul părea încă posibil pentru cei care mai încercau încă să se amăgească. Ulf-Dieter Klemm ne arată cum poliția secretă din Germania de Est punea mult preț pe literatură, perseverând să se infiltreze în rețelele ei, din convingerea eronată că aceasta merită să fie controlată.
Oricât de grave ar fi evenimentele, lumea își vede de traiul ei, al cărui nivel aflat în scădere nu încetează să o îngrijoreze. Carmen Firan îl parafrazează pe Shakespeare, vorbindu-ne despre „toamna vrajbei noastre”. Mircea Coșea analizează un fenomen social relativ nou, darea înapoi de la muncă. De unde oamenii erau îngrijorați în primul rând de șomaj, astăzi se întreabă dacă merită cu adevărat să muncească mai mult pentru a câștiga mai bine. Cu puțin timp înainte de pandemie, tendința se manifesta în SUA, unde un număr mare de oameni au început să-și părăsească slujbele, ceea ce s-a numit „marea demisie”. Acum se întâmplă ceva similar în Franța, unde nu puțini îl recitesc pe Paul Lafargue, ginerele lui Marx, care a teoretizat „dreptul la lene”. La noi, forța de muncă este deficitară, cetățenii refuzând să lucreze pentru „nimica toată”. În toată lumea, politicienii de dreapta dau vina pe ajutoarele sociale, care ar permite supraviețuirea în condițiile de stat degeaba. Comuniștii francezi pledează însă pentru o stângă a muncii, nu pentru una a alocațiilor. „Chiar în criză, munca nu este o valoare pe cale de dispariție”, ne demonstrează Mircea Coșea. Contrastul dintre stânga severă și dreapta dedată plăcerii este discutat în interesantul dialog al lui Michaël Fœssel cu Frédéric Gros. Primul este urmașul lui Alain Finkielkraut la catedra de filosofie a Școlii Politehnice din Paris, al doilea este un recunoscut specialist în Michel Foucault, ale cărui scrieri postume le-a editat. Ei se întâlnesc cu ideile scriitoarei de succes Virginie Despentes, care observă, în romanul ei recent, Cher connard,că nu cei care fac o nedreptate simt, în urma ei, rușinea, dimpotrivă, acest sentiment este încercat tocmai de cei care o îndură, ei simțindu-se umiliți. Deseori, literatura și filosofia își răspund una celeilalte.
Vedem deseori oameni alergând în neștire, convinși că efortul este sănătos. Înzestrați cu aparate care le numără pașii și le înregistrează kilometrii parcurși, ei depun un zel demn de o cauză mai bună. Rodica Binder propune acestora o mai bună întrebuințare a timpului printr-o activitate care îndeamnă la reflexivitate, anume plimbarea. Aceasta permite schimbul relaxat de idei, ca în cazul filosofilor peripateticieni și oferă o bună interacțiune între spirit și corp. Urmărind evoluția ideilor despre virtuțile plimbării, autoarea ne oferă un mic tratat de „promenadologie”. Mulți nu aleargă, ci navighează pe net, în căutarea perechii ideale. Sociologul Pascal Lardellier examinează comportamentul lor, care conduce la o mutație a „artei de a iubi”, teoretizată de Ovidiu ca ars amandi. Tot un demers sociologic întreprinde Viorel Isticioaia-Budura, concentrându-se asupra unui grup profesional interesant, cel al corpului diplomatic. Prestigiul său este periclitat de încercările puterii politice de a-i disipa aura tradițională. Redefinirea rolului diplomației într-o situație în care conflictele proliferează se arată mai mult decât necesară.
Festivalul Shakespeare de la Craiova a fost un eveniment major, cu răsunet internațional, de aceea ne aplecăm asupra lui cu atenție. Tot în zona teatrului, Georges Banu ne oferă un remarcabil eseu despre condiția regizorului aflat în exil, constrâns să lucreze într-un alt mediu cultural, cu actori străini, într-o configurație instituțională nefamiliară. Spectacolul de anvergură Cazul Tudor Vladimirescu, realizat de Gavriil Pinte ca autor și regizor ne-a îndemnat să punem în evidență figura primului nostru revoluționar într-o abordare dezbărată de clișee. Articolul istoricului Gheorghe Gorun oferă un punct de vedere aflat în răspăr cu părerile altor confrați, dar bine întemeiat pe documente interpretate cu o logică strânsă.
Cei mai mulți oameni își văd de treburile, durerile și plăcerile lor, dar scriitorii își văd în primul rând de scris. Când nu creează opere originale de ficțiune, scriu unii despre alții. Astfel, Fulgencio Martínez explorează lumea interioară a lui Max Blecher. Heinz-Norbert Jocks dialoghează cu scriitorul elvețian Paul Nizon, iar Victor Ivanovici își continuă amplul său demers privind poetica traducerii. Fragmentele literare din secțiunea Biblioteca trezesc interesul pentru lectura integrală a cărților respective.
Regretăm din tot sufletul că splendidul eseu al Iolandei Malamen despre pictorul Mircea Muntenescu, ale cărui lucrări ilustrează numărul de față, este ultimul. Scriitoarea înzestrată și fina cunoscătoare de artă ne-a părăsit, după o îndelungată și frumoasă colaborare. O vom păstra mereu cu prețuire în suflet și în amintire. (Adrian Mihalache)