Participa: traducatorul, dl. Joaquín Garrigós, reprezentanti ai editurii, d-na Ioana Zlotescu-Simatu, ex-director al Institutului Cervantes din Bucuresti, dl. Dan Croitoru, Secretar General al Institutului Cultural Roman din Bucuresti si dl. Horia Barna, director al I.C.R. Madrid.
Marcel (Max) Blecher (n. 8 septembrie 1909, Botoşani - d. 31 mai 1938, Roman) romancier de origine evreiască. Tatăl său, Lazăr Blecher, proprietarul unei fabrici de sticlă , era destul de înstărit. Prozator, de asemenea poet cu o sensibilitate maladivă, Max Blecher face parte din aceeaşi generaţie literara cu Mircea Eliade sau Anton Holban, scriitori care aduc in spaţiul literaturii române un spirit confesiv făra false pudori, remarcabil graţie unei lucidităţi dilatate de veritabilă febră existenţialistă. Din acest motiv, Max Blecher este considerat, de către critica literară , principal reprezentant al literaturii autenticităţii.
Îşi întrerupe cursurile la Facultatea de medicină din Paris imediat după declanşarea bolii sale (boală pe atunci incurabilă, morbul lui Pott, tuberculoză la coloana vertebrală) şi e internat în cîteva sanatorii, întâi la Berck-sur-mer, în Franţa, apoi la Leysin, în Elveţia. Va fi apoi internat în sanatoriul de la Tekirghiol. Operele sale sunt în foarte mare măsură autobiografice. Suferinţele sale atroce l-au impresionat profund pe Mihail Sebastian care a făcut din Max Blecher un personaj foarte important al Jurnalului său.
O primă şi ultimă plachetă de versuri, intitulată Corp transparent (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind apropiate de cele din curentul avangardei. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-şi tipărească şi cele trei romane şi cu el avea să poarte o corespondenţă asiduă.
Romanul său de debut, Întâmplări din irealitatea imediată, ne aduce în viaţa de zi cu zi a tânărului cu o sensibilitate excesivă, "ţintuit la pat" de o boală cumplită. Inimi cicatrizate - roman în care descoperim începutul bolii sale, care-l va doborî mult prea timpuriu. Ultimul său volum, tipărit postum de amicul său Saşa Pană, Vizuina luminată, un "jurnal de sanatoriu", închid trăirile sale. Tînărul critic Eugen Ionescu a făcut pentru prima oară o apropiere între scrisul său şi cel al lui Franz Kafka. Corpul lui avea, într-adevăr, "să se frângă... ca un copac rupt, ca o păpuşă de cârpă".
Marcel Blecher a fost "...un scriitor unic... un remarcabil stilist... şi prin simţul de umor prin care autorul încearcă să depăşească latura tragică a existenţei sale" (Camil Baltazar).
"Blecher nu este un înstrăinat de evreism, ci, dimpotrivă, nu numai colaborarile sale... dovedesc... o vibrantă şi autentică personalitate iudaică..." (Ury Benador). E unul dintre eroii faimosului jurnal al lui Mihail Sebastian.
Opere complete
1. Blecher, Max, Vizuina luminată, ediţie şi note de Saşa Pană, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971
2. Blecher, Max, Întâmplari în irealitatea imediată; Inimi cicatrizate, Bucureşti, Editura Gramar, 1995
3. Blecher, Max, Întâmplări în irealitatea imediată; Inimi cicatrizate; Vizuina luminată; Corp transparent; Corespondenţă, Bucureşti & Craiova, Editura Vinea & Editura Aius, 1999
4. Blecher, Max, Max Blecher, mai putin cunoscut, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000
5. Blecher, Max Scrisori către Geo şi Elisabeta Bogza în Max Blecher, mai puţin cunoscut, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000