"Rousseau, pentru noi, cei de azi, care-l citim prin grila unui eu descentrat şi fragmentat - căci în aceasta constă noutatea acestei proze - este, prin excelenţă, străinul, dar într-un sens total, cel al eului mereu străin în raport cu el însuşi şi care se descoperă mereu ca fiind altul. Rousseau mă duce cu gândul - în această ipostază din Confesiuni şi din Visările unui hoinar singuratic mai ales - la acel homme à fragments despre care Cioran vorbeşte nu o dată, desemnându-se pe sine. Discontinuitatea aceasta garantează autenticitatea confesiunii, care, deşi discursivizată, reuşeşte să comunice acea pâlpâire continuă a unor trăiri în clipă nuanţat sau contrastant diferite." Irina Mavrodin
Traducerea din limba franceză îi aparţine lui Mihai Şora.
