Volumul îşi propune să analizeze statutul „identităţii naţionale" în cadrul literaturii şi al istoriei ideilor literare, atât ca obiect al discursului, cât şi ca miză extraliterară a unei construcţii culturale. Deşi exemplul privilegiat aici este cel al literaturii române, ceea ce se pune în discuţie – sub o multitudine de abordări – este, în fapt, obiectul singular, impur, al istoriei literare, în relaţia sa cu ideologia, dar şi în aspiraţia sa către autonomia estetică.
Studiile reunite în volum lasă loc nuanţei şi complexităţii, pentru a identifica – prin demersuri interdisciplinare – condiţionările multiple ale reprezentării naţionaliste.
