„Tema aleasă spre cercetare de Georgiana-Margareta Scurtu este importantă şi atrăgătoare, puţin cercetată în amănunţime, deci interesantă şi dificilă. Ea acoperă un aspect notabil al relaţiilor dintre România şi Franţa într-o perioadă bântuită de (…) ambiţii, revizionism şi revanşism. Deci, un timp, o problematică şi un mod de comportare a două state care, înainte, atunci şi mai târziu nu au încetat să-şi declare afecţiune, prietenie şi respect. Autoarea a utilizat numeroase documente de arhivă româneşti, franceze şi britanice inedite, ceea ce i-a permis să aducă la lumină aspecte noi, interesante, care întregesc cunoaşterea şi înţelegerea mai completă a politicii externe a României, în ultimii ani de pace, a conţinutului real al rapoartelor româno-franceze, a unor momente-reper ale evoluţiei vieţii politico-diplomatice europene în preajma şi la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.��?
