pictor, desenator şi grafician român
A fost un pictor, desenator şi grafician român, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Francisc Şirato s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriaşi, originară din Banat. Pasiunea pentru desen îi îndreaptă paşii spre Institutul Grafic din Craiova, unde învaţă tehnica litografiei. Aşa se face că cea dintâi lucrare a lui Şirato va fi de domeniul graficii, afişul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu. Şirato hotărăşte totuşi să se dedice picturii şi, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reuseşte să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo, pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură. În 1899 se întoarce în ţară, iar în anul următor se înscrie la "Şcoala Naţională de Arte Frumoase" din Bucureşti.
În timpul războiului, Şirato realizează câteva cicluri de desene în care înfăţişează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziţia personală din 1921. Cu această expoziţie se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, şi se consacră tot mai mult picturii. Înfiinţează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza şi Ştefan Dimitrescu şi cu sculptorul Oscar Han "Grupul celor patru". Grupul nu şi-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepţie comună despre artă precum şi o strânsă prietenie.
În căutare de noi mijloace de limbaj, cu scopul de a reda mai pregnant conţinutul, artistul va fi şi mai mult preocupat de problema construirii imaginii prin lumină. Primele soluţii importante le va aduce în compoziţia "Întoarcerea de la târg" (lucrare dispărută), prezentată la "Salonul Oficial" din 1926. Delimitarea formelor se face prin contraste de culoare şi lumină rezultând din alăturarea a două culori de valori diferite.
Francisc Şirato a avut şi o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole şi cronici de artă în revista "Sburătorul" a lui Eugen Lovinescu şi în "Cugetul românesc". A redactat în 1938 o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu.
"Şirato vibrează adânc în faţa realităţii, fiindcă ochiul său subtil nu se opreşte numai la aparenţele fizice ale oamenilor şi ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale..." (Nicolae Tonitza)
"Francisc Şirato e artistul care, cu pensula şi culoarea, gândeşte. Şi gândul lui continuă departe în tabloul zugrăvit, dincolo de el, şi nu se mai isprăveşte. El va umbla mereu când altora se va fi sfârşit încă de mult" (Tudor Arghezi)
Surse :
Francisc Şirato: Încercări critice cu un Cuvânt înainte de Petru Comarnescu. Bucureşti, 1967
Mihai Ispir: Francisc Şirato. Bucureşti, 1979
http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_%C5%9Eirato
