FILM | Proiecţia filmului Brâncuşi : Aniversare 140 ani la Paris

19 februarie, ora 19:00

Sediul ICR Paris

1 rue de l'Exposition 75007 Paris


Institutul Cultural Român de la Paris deschide seria evenimentelor ce îl sărbătoresc pe sculptorul român Constantin Brâncuşi în anul 2016. Chiar în 19 februarie, ziua de naştere, acum 140 de ani, a marelui sculptor Brâncuşi, Institutul Cultural Român de la Paris organizează proiecţia filmului documentar Brâncuşi de Cornel Mihalache.


Constantin Brâncuşi s-a născut în România în anul 1876, într-un mic sat oltenesc de la picioarele Carpaţilor, în sânul unei lumi rurale şi arhaice. Foarte tânăr, el părăseşte satul natal şi, în 1894, intră la Şcoala de arte şi meserii din Craiova, unde este admis anul următorul la atelierul de sculptură, iar apoi în cadrul celui de sculptură în lemn. În 1898, el intră la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. În 1904, el traversează o parte din Europa pentru a ajunge la Munchen, unde se opreşte puţin timp la Kunstakademie, înainte de a sosi la Paris, în data de 14 iulie.

Odată cu sosirea sa la Paris, el îşi urmăreşte formarea la Ecole de Beaux-arts în cadrul atelierului unui sculptor academic recunoscut: Antonin Mercié. În perioada 1906-1907, absolvent al artelor frumoase, acesta expune la Salonul de Toamnă. Auguste Rodin, preşedintele juriului, remarcă munca lui Brâncuşi şi îi propune să devină practician în cadrul atelierului său. În acea perioadă, Rodin se bucura de o recunoaştere internaţională şi pentru el lucrau în jur de 50 de asistenţi.

O lună în atelierului lui Rodin îi ajunge lui Brâncuşi pentru estima că „nu creşte nimic la umbra marilor copaci". Urmează o perioadă dificilă pentru a-şi defini propriul statut de artist: „aceştia au fost anii cei mai duri, anii de cercetare, anii în care trebuia să-mi găsesc propria cale".

Dacă Rodin căuta să se impună haosului material, pentru Brâncuşi, „însăşi textura materiei este cea care comandă tema şi forma, care trebuie amândouă să pornească din materie şi nu să fie impusă din exterior".

Este o diferenţă esenţială între cei doi, Brâncuşi neprezentându-se ca un creator, ci ca un intercesor, capabil să reveleze în materialul pe care-l foloseşte „esenţa cosmică a materiei". În alegerea sa prealabilă a blocului de piatră sau lemn, Brâncuşi percepe în avans, în specificitatea materialului, prezenţa sculpturii.

După ce a descoperit temele majore ale operei sale între 1909 şi 1925 (Sărutul, Pasărea măiastră, Coloana Infinitului, Cocoşul etc.), Brâncuşi nu face decât să le reia, neobosit, adesea cu infime variaţiuni.

În cadrul modernităţii pe cale să se realizeze, mişcările de avangardă au puţină influenţă asupra muncii sale. În realitatea, el nu întâlneşte cu adevărat un model în sculptura occidentală şi, precum mulţi artişti contemporani lui, se interesează de alte civilizaţii, din Asia şi Africa, prezentate în colecţiile muzeelor Guimet, Louvre sau muzeul etnografic de la Trocadero. Referirile la o artă arhaică îi permit să-şi extragă opera din stilurile proprii epocii sale şi să se înscrie într-o dimensiune universală.


Filmul se bazează pe un text real documentar, lucruri nu "spuse" de Brâncuşi, deci neatestate ştiinţific, ci scrise, notiţe rămase la prieteni sau în custodia legatarilor testamentari. Toate fotografiile folosite în film îi aparţin marelui sculptor. Iar locurile de filmare sînt cele atinse de trecerea lui Brâncuşi, sau a operelor sale: satul natal Hobiţa, biserica Cişmeaua Mavrogheni din Bucureşti, în corul căreia a cîntat, biserica română din Paris, unde a fost paracliser în primii ani, restaurantul Chartier unde a spălat pahare să se poată întreţine, Place Dauphine 19, unde a locuit la mansardă, Montparnasse 54,  locul unde a fost atelierul din Impasse Ronsin  11, astăzi şantier,  cimitirele Pere Lachaise şi Montparnasse unde odihnesc prietenii lui, Muzeul Rodin şi mormîntul lui Rodin de la Meudon - cu replica sa la Philadelphia -, Centre Pompidou cu atelierul vechi (1977) şi macheta viitorului atelier care îşi aşteaptă inaugurarea în martie 1997. - Cornel Mihalache