a fost un arhitect român, proiectant al mai multor biserici ortodoxe din Banat şi Transilvania
S-a născut în familia tâmplarului Troica Vlad. Având rezultate bune la şcoala generală, tatăl său se hotărăşte să-l înscrie la gimnaziul din Lugoj în loc să-l reţină ucenic. Deoarece la sfârşitul clasei a V-a de gimnaziu i s-a cerut maghiarizarea numelui, urmează clasa a VI-a la gimnaziul român din Beiuş şi clasele a VII-a şi a VIII-a la liceul Andrei Şaguna din Braşov, unde îşi susţine în 1908 bacalaureatul. Apreciind talentul său la desen şi înclinarea spre ştiinţe, profesorii săi i-au recomandat să devină inginer, însă familia nu avea resursele necesare. Cu un modest ajutor primit de la câteva familii româneşti din Lugoj (Brediceanu, Rădulescu, Dobrin ş.a.), care ajutaseră şi pe alţii, în anul 1908 se înscrie la cursurile de arhitectură ale Şcolii Tehnice Superioare din Budapesta. Din cauza dificultăţilor financiare, în anul 1910 este obligat să-şi întrerupă studiile şi să se angajeze pentru doi ani ca desenator tehnic. Cu economiile făcute şi cu ajutorul unei burse îşi reia studiile. Începutul Primul Război Mondial face ca specialitatea sa să nu fie cerută, ca urmare îşi continuă studiile la Facultatea de Poduri şi Şosele (construcţii), din aceeaşi universitate, pe care le va absolvi în 1917, obţinând diploma de inginer-arhitect, cu specializarea principală arhitectură, iar cea secundară construcţii.
Lucrează ca inginer constructor în Maramureş până în anul 1918, când Imperiul Austro-Ungar se prăbuşeşte, apoi la Sibiu şi Timişoara. Aici, se alătură grupului de intelectuali români care acţionau pentru înfiinţarea Politehnicii (Stan Vidrighin, Emanuil Ungurianu, dr. Emanuel Cosma, dr. George Dobrin etc.) şi la înfiinţarea sa în 15 noiembrie 1920, este numit la recomandarea lui Traian Lalescu profesor suplinitor la Catedra de Geometrie Descriptivă, fiind astfel unul dintre ctitorii Şcoalei Politehnice. La 1 ianuarie 1926 este numit prin Decret Regal profesor definitiv, post pe care îl va deţine până la pensionare, în 1962. La politehnică întocmeşte caietul de sarcini pe baza căruia Duiliu Marcu va proiecta corpul principal al clădirii politehnicii, al căminului 1MV şi a cantinei 1MV, iar el însuşi se ocupă de construcţia lor, ca diriginte de şantier, împreună cu Constantin C. Teodorescu.
Încă din 1920 propune înfiinţarea în cadrul politehnicii a unei facultăţi de construcţii. În 1929 înfiinţează Cercul de iniţiativă pentru înfiinţarea Facultăţii de Construcţii, al cărui preşedinte devine, Facultatea de Construcţii înfiinţându-se în anul 1941, el însuşi fiind numit decan la 24 decembrie 1941, funcţie pe care o îndeplineşte până în 1948 şi din nou între anii 1956 – 1961. Din 1948 şi până la pensionare va fi şeful Catedrei de Construcţii Civile.
La politehnică se preocupă şi de aspecte ale vieţii sociale, înfiinţând în 1920 Societatea sportivă a studenţilor Şcolii Politehnice, originea lui Poli Timişoara, fiind primul ei preşedinte. A organizat şi a fost un lung şi de ani preşedintele filialei Banat a Uniunii Arhitecţilor din România. A întocmit peste 200 de proiecte pentru diferite edificii.
A contribuit la Palatul Administrativ al Prefecturii Timiş, construit între 1938 – 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative arhaice la faţadă, capitelurile corintice fiind sprijinite pe coloane lucrate în terasit. Clădirea a fost proiectată iniţial în 1933 de arhitectul Matthias Hubert şi colaboratorii săi, Cornel Liuba şi Edmund Stanzel Corneliu Liuba pentru Şcoala de fete „Sofia Imbroane". Schimbându-i-se destinaţia, Victor Vlad va reface planurile pentru a corespunde noului său caracter, administrativ.
A proiectat Catedrala ortodoxă Înălţarea Domnului din Târgu Mureş, Biserica ortodoxă din Mehala, Timişoara, Biserica ortodoxă din Iosefin, Timişoara, concepute în stil neobizantin şi diferite biserici, ca cele de la Jimbolia, Cuptoare, Anina, Braşov, Izvor, Herendeşti, Ghiroda, Aradul Nou.
