Expoziția George Enescu – decenii de nemurire, de Ziua Națională a României

Cu ocazia Zilei Naționale a României, Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul şi Consulatul General al României la Istanbul anunță organizarea unei expoziții inedite, George Enescu – decenii de nemurire. Expoziția aparține Muzeului Național „George Enescu” din București, iar pe parcursul acestui an,ICR Istanbul a prezentat-o deja în cadrul unor evenimente majore de diplomație culturală, derulate la Ankara și Izmir. Vernisajul are loc miercuri, 28 noiembrie 2018, în salonul de protocol al CVK Bosphorus, de la ora 19.00. Printre invitații care și-au confirmat prezența se numără reprezentanți ai consulatelor generale și onorifice acreditate la Istanbul, înalți oficiali, autorități, reprezentanți ai administrației locale, reprezentanți ai centrelor culturale străine din Istanbul, reprezentanți ai mediului academic, reprezentanți ai mediului economic privat și membrii ai comunităților de români.

În cele aproximativ 20 de panouri, expoziția George Enescu – decenii de nemurire surpinde imagini grăitoare ale ascensiunii personalității polivalente a lui George Enescu, în spectaculoasele sale cariere de violonist, compozitor, dirijor și profesor, unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX în teatrul muzical contemporan.

Culmea absurdului în recunoașterea compozitorului la vârsta de 20 de ani s-a produs tocmai prin succesul uluitor de rapid al Rapsodiilor Române care l-au plasat, în mod eronat, în rândul creatorilor de repertoriu „lejer” orchestral, prestigiul artistic aducându-i-l cariera de virtuoz violonist. Schimbarea de atitudine estetică în recunoașterea personalității artistice a muzicianului român în ierarhia valorilor universale a venit odată cu premiera tragediei lirice „Oedipe” de la Paris, în anul 1936 și reluările acestei copodopere la Bruxelles, București, Saarbrücken, Weimar, Kassel, Berlin și Viena, între anii 1956-1997.

Descoperirea și valorificarea unor ample partituri simfonice (Vox Maris, Isis, Simfoniile nr. 4 și nr. 5, Capriciul român pentru vioară și orchestră) au conturat post-mortem un compozitor de anvergură. În sfârșit, concursurile din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” de la București (1958-2015) au impus o literatură muzicală enesciană pentru vioară, pian, violoncel și voce care a dus la redescoperirea unui original creator de muzică de cameră. Astfel, s-a produs o „răsturnare” a echilibrului dintre compozitorul-Enescu și virtuozul interpret-Enescu, amplificat de impunerea „post-mortem” a generației de copii-minune îndrumați la primii pași de profesorul-Enescu, fapt care a schimat radical dimensiunea artistului de geniu și plasarea numelui muzicianului român în vârful ierarhiei personalităților artei universale.

Expoziția propusă de ICR Istanbul vizează în principal celebrarea Zilei Naționale a României și, totodată, prezentarea unei părți infime a valorilor naționale. Este, de altfel, cel mai original mod de promovare a unui reprezentant de seamă al școlii românești de muzică, George Enescu, și o introducere, prin imagini, pe teritoriul muzicii clasice autentice românești, într-un context internațional.