Expoziţia de icoane pictate pe lemn a artistei Titiana Marcu
Galeria Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, 27 martie–10 aprilie 2026
Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia aduc în atenţia publicului din Italia tradiţia icoanelor de factură bizantină, pictate pe lemn, într-o expoziţie ce prezintă publicului vizitator iconografia specifică lumii ortodoxe româneşti. Realizate de artistaTitiana Marcu, în tehnica ulei şi pigmenţi/oxizi pe suport rigid din lemn, cele 30 de icoane, de dimensiuni variabile, vor fi expuse pe simeza Galeriei Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, Cannaregio 2215, Veneţia. Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 27 martie–10 aprilie 2026, în intervalul orar 15:00–20:00. Vernisajul expoziţiei va avea loc vineri, 27 martie 2026, de la ora 17:00, cu participarea artistei şi a reprezentanţilor Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea.
Icoanele expuse în Galeria Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia sunt un memento prilejuit de Sărbătorile Pascale, perioadă cu o puternică încărcătură spirituală, în cadrul căreia ritualurile ortodoxe completează trăirea religioasă a evenimentului. Realizate după canoane bine stabilite prin erminii – cărţi de învăţătură ale meşteşugului picturii religioase – icoanele sunt pictate în vechea tehnică bizantină, pe suport de lemn, cu pigmenţi minerali. Icoanele expuse la Veneţia înfătişează personaje şi teme biblice. Din punct de vedere cromatic, artistaTitiana Marcu optează pentru culori bine individualizate în fiecare creaţie, conforme cu simbolistica specifică picturii bizantine.
În bisericile de rit bizantin, icoana a fost considerată a fi, la început, reprezentarea picturală a unui chip de sfânt, apoi şi a unor scene biblice, care, în urma sfinţirii în biserică, puteau servi ca obiect de cult. În cadrul cultului Bisericii Ortodoxe, icoana ocupă un loc important în ceea ce priveşte manifestările de devoţiune individuală. Impregnată cu har divin, în urma sfinţirii în biserică de către preot, printr-o procesiune specifică, icoana capătă pentru credincios calitatea de obiect sacru şi mijloc de „transfer” a sacralităţii în cadrul locuinţei sale. Prezenţa icoanei în casă organiza spaţiul de locuit, atât din punct de vedere estetic, dând un plus de frumuseţe şi importanţă spaţiului în care era aşezată, cât şi ritualic, împărţindu-l în conformitate cu antitezele sacru–profan, benefic–malefic, centru–periferie etc. Amplasată cu precădere în locul cel mai de cinste al încăperii, pe peretele din „faţă” sau în colţul dinspre răsărit (considerat şi „unghiul de frumuseţe al casei”), icoana devenea parte a unui mic altar, unde ţăranul îşi înălţa ruga către Dumnezeu. Datorită valenţelor sale harice icoana este prezentă în locuinţa ţărănească şi ca un protector al vieţii familiale. Era obiectul ce putea fi întâlnit în derularea evenimentelor marcante din viaţa unui individ: naştere, botez, căsătorie, deces. O prezenţă des întâlnită în case o aveau şi icoanele sfinţilor, cele onomastice, al căror nume îl purtau anumiţi membri ai familiei, fenomen care este întâlnit din ce în ce mai mult şi în zilele noastre.
Titiana Marcu este licenţiată în Artă Sacră la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii “Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca, a urmat masteratul în aceiaşi specializare la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Oradea şi doctoratul la Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara. CadrudidacticlaDepartamentuldeArteVizualealFacultăţiideArteaUniversităţiidinOradea,lect.univ.dr.TitianaMarcuaexpusînexpoziţiipersonaleşi colective înţară şi în străinătate,iarrecent,înoctombrie2025,alăturideAndreaKovács, laHellenic French Art Gallery din Atena.
