A vorbi despre Fundoianu- Fondane, a reflecta asupra textelor sale – dar şi asupra destinului său – a organiza colocvii sau a-i consacra numere speciale de revistă – sunt tot atâtea acţiuni care n-au nevoie de pretextul unei aniversări sau comemorări. Fundoianu-Fondane este un autor care se impune în conştiinţa şi în memoria oricui i-a citit anumite poeme (româneşti sau franţuzeşti) sau câteva eseuri (româneşti sau franţuzeşti). Este un gânditor şi un poet care are încă multe să ne spună. Facem apel la el şi el la noi, ne cheamă. Avem nevoie de el şi el are nevoie de noi într-un timp în care ideologiile care păreau să-şi piardă culoarea, recapătă culori religioase, unde predispoziţia la amnezie câştigă irezistibil teren.
Departe de a culege omagii de circumstanţă, mi-aş dori ca acest volum să scoată la iveală unitatea ansamblului unei opere literare dincolo de cezura lingvistică şi o anumită concepţie despre viaţă dincolo de ruptura biografică. Evident, Fundoianu şi Fondane sunt doi autori diferiţi, dar cel de-al doilea îi este dator primului, nefiind dispus s-o recunoască la un moment dat: transmitere care indică un stil de gândire şi un fel de a fi în lume.
După câteva incursiuni în etapa românească, analiza cărţilor sale franţuzeşti s-a împărţit, din motive de clasificare, în domenii de activitate: poezie, filosofie, jurnalism politic; şi, totodată, a trebuit să prevedem un capitol special care marchează întâlnirea – cât de semnificativă! – dintre filosofie, poezie şi teatru. Nu e deloc nesemnificativ că sumarul revistei se deschide cu manifestul de adeziune fondaniană a unei poete (Magda Cârneci) şi se termină cu analiza unuia dintre marile poeme fondaniene, semnată de un tânăr filosof (Nicolas Monseu).
Aş remarca faptul că exegeţi străini ca Gisèle Vanhese se apleacă (şi cu câtă subtilitate!) asupra operei lui Fundoianu şi că autori români sunt prezenţi în capitolele dedicate operei fondaniene franceze. Ţin să semnalez, de asemenea, rigurosul dosar de presă elaborat de Eric de Lucy despre receptarea operei poetice a lui Fondane.
Datorită lui Olivier Salazar-Ferrer, autor a două cărţi importante despre Fondane, dintre care una este recenzată chiar în acest număr, şi mulţumită lui Michel Carassou, revista noastră publică o corespondenţă fondaniană inedită cu Boris de Schloezer.
Acest volum n-ar fi putut fi posibil în afara ambianţei studioase şi amicale, consolidată de-a lungul dezbaterilor pasionate şi inspirate, a întâlnirilor anuale de la Peyresq, organizate de Societatea „Benjamin Fondane" şi animate de intransigenţa surâzătoare a doamnei Monique Jutrin.
--------
Tema: Appel á Fondane, appel de Fondane
Din cuprins:
Introducere - texte de Mircea Martin, Magda Cârneci
B. Fundoianu - texte de Remus Zăstroiu, Radu I. Petrescu, Roxana Sorescu, Gisele Vanhese, Mircea Martin, Ion Pop
B. Fondane, le poete - texte de Monique Jutrin, Claire Gruson, Ecaterina Grun, Mioara Todosin, Eric de Lussy
B. Fondane, le philosophe - Michael Finkenthal, Ricardo L. Nirenberg, Dorin Ştefănescu, Bruce Baugh
B. Fondane, litterature et politique - texte de Michel Carassou, Ion Pop, Mircea Martin
B. Fondane, poesie, philosophie, theatre - texte de Eric Freedman, Ion Pop, Ţicu Goldstein, Nicolas Monseu
Benjamin Fondane Inedit - texte de Olivier Salazar-Ferrer
Comptes rendus - texte de Nedeea Burcă, Olivier Salazar-Ferrer
La Societe d'Etudes Benjamin Fondane - texte de Carmen Oszi
Ediţie în limba franceză.
