filosof, sociolog şi estetician român, fondatorul Muzeului Satului din Bucureşti
Dimitrie Gusti şi-a facut studiile universitare în Germania şi Franţa, în perioada anilor 1900-1909, mai intâi ca student în filosofie morală la Leipzig şi apoi ca student în ştiinţe Juridice la Berlin. Perioada studiilor sale la Berlin (1904-1909) e plină de preocupări propriu-zis sociologice, astfel încât în 1904 îşi trece doctoratul în filosofie.
Gusti a fost fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. Plecând de la sistemul său, a fundamentat metoda monografică, metodă ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc. Sistemul profesorului Gusti nu este atât o expunere de fapte, cât un mod nou, original, de înţelegere a vieţii sociale şi un motiv nou de acţiune socială. Întreaga sa concepţie e centrată pe ideea de voinţă şi pe modalitatea de existenţă a acesteia ca fenomen şi ca proces.
Dimitrie Gusti a fost un membru marcant al Academiei Române, preşedintele Academiei Române, ministru al învăţământului, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social în 1939, prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.
A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului din Bucureşti (1936).
"Gusti ştia filosofie ca un doctor ieşit din şcolile filosofice germane, citind pe greci şi latini în original. Ştia economie politică mai mult decât alţii, de specialitate chiar, elev fiind al lui Karl Bucher. Ştia psihologie ca unul care îşi dăduse doctoratul cu Wundt. Oricare ar fi fost problema pusă în discuţie, în domeniul Ştiintelor Sociale, Gusti îţi era superior, mai ales prin memoria sa exceptională, care ţinea proaspătă o erudiţie extraordinară..." (Mircea Vulcănescu)
Printre opere principale se numără:
- Egoismus und Altruismus, 1904
- Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik, 1908
- Cosmologia elenă, 1929
- Sociologia militans, (volumul I, 1935; volumele I şi II, 1946)
- Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii, (2 volume), 1939
- Problema sociologiei, 1940
- La science de la realite sociale, 1941.
- Enciclopedia Romaniei. Vol. I-IV, Bucharest 1938, 1938 1943
Surse:
http://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice/autor_lucrari.php?aut=9
