Detalii neoromânești în arhitectura lui Petre Antonescu. Exterioare și interioare ale vilelor bucureștene

Detalii neoromanesti in arhitectura lui Petre Antonescu Exterioare si interioare ale vilelor bucurestene

„Detalii neoromânești în arhitectura lui Petre Antonescu. ​Exterioare și interioare ale vilelor bucureștene" este un proiect care s-a desfășurat în perioada 22 - 30 octombrie 2016 în Piața Gheorghe Cantacuzino  nr. 1, în una din casele proiectate de arhitect.

Pornind de la ideea că aceste clădiri proiectate și construite de arhitectul Petre Antonescu în București nu sunt accesibile publicului pentru vizitare, proiectul a oferit pe durata unei sătămâni, o serie de seminarii, workshopuri și două expoziții: una cu detalierea fiecărei case din proiect, iar cealaltă de fotografie de arhitectură axată pe elementele din arhitectura de interior regăsite în aceste clădiri.

Arhitectul Petre Antonescu face parte din prima generaţie de arhitecţi români care au studiat la École des Beaux-Arts din Paris şi care întorşi în ţară în contextul politic de construire şi recunoaştere a statului român modern, încep crearea unui stil nou, identitar pentru tânăra naţiune, căutându-şi modelele din vechea arhitectură românească.

Stilul va fi numit în perioada respectivă stil naţional sau stil românesc. Mai târziu, generaţiile viitoare de istorici de artă şi arhitecţi îl vor numi stil neo-românesc, detaşându-se de perioada respectivă, încercând critic să-l situeze mai exact în cronologia istoriei arhitecturii româneşti. Petre Antonescu se remarcă faţă de colegii săi de breaslă prin acurateţea detaliilor preluate din arhitectura veche fiind un cercetător pasionat al monumentelor istorice şi prin creativitatea cu care asamblează aceste detalii în compoziţii monumentale.

Proiectul ,,Detalii neoromânești în arhitectura lui Petre Antonescu. Exterioare și interioare ale vilelor bucureștene”, finanțat prin programul ,,București Orașul in-vizibil, Arcub 2016” şi-a propus cercetarea a şase vile din Bucureşti, realizate în stilul românesc la începutul secolului XX de către Petre Antonescu şi anume: vila C.A. Mavrodin (1907), vila Ion I.C. Brătianu, (1908), vila Ciru Iliescu (1910), vila Vintilă Brătianu (1912), vila Oprea Soare (1914) şi după Primul Război Mondial, în anii '20, vila Nicolae Malaxa.

Alegerea acestor vile constituie o reprezentare a unei perioade bine conturate din cadrul operei lui Petre Antonescu, în care a demonstrat că a fost foarte preocupat de acest subiect. Clădirile au reprezentat un exerciţiu la scară mică pentru construirea şi aplicarea stilului neoromânesc în programele de arhitectură de interes public realizate de el ulterior.

Institutul Cultural Român își desfășoareă activitatea în una din clădirile ce au făcut parte din studiul acestui proiect - vila Nicolae Malaxa.