„Iulian Ignat, bun gazetar și iubitor de muzici, a avut
flerul să transcrie întocmai, ca un folclorist și antropolog, istoriile orale
ale unor dinastii de lăutari. Aceste întâlniri de pe parcursul a două decenii
dezvăluie o lume în toată autenticitatea și savoarea ei, o lume în care
talentul nativ transmis din tată în fiu a ajuns la ultimele generații să se
șlefuiască în școli înalte și să fie apreciat oriunde s-ar manifesta în lume.
Prin asumarea unor povești de viață, cartea face dreptate acestei bresle de
virtuozi ce trăiesc pentru și din muzică. ″ – Adriana Bittel
„Am fost cucerit de căldura acestor oameni, de umorul lor, voluntar sau involuntar, ce mai contează, de naturalețea, de firescul lor și, în primul rând, de muzica lor. I-am urmat și fotografiat pe scene cu ștaif din București, savurându-și triumful în fața a mii de spectatori, sau în satele lor, în câmpia prăfuită, pe dealuri înverzite. Îi văd ca pe niște mesageri ai unei meserii magice, transmițători ai unei muzici vechi, purtate din generație în generație până în ziua de astăzi. „Din tată în fiu“ se spune în limba romani „dadestar chaveste“. Cred că este un mare dar să poți oricând scoate un obiect din haină, din toc, și schimba atmosfera, să poți face oamenii să zâmbească, să danseze, sau să privească lung în gol, să trezești emoții uitate. Să poți face asta cu oricine, cu Yehudi Menuhin, cu gunoierul, cu ministrul, cu oameni din toate mediile. Iar acum, acest meșteșug începe să pălească, să dispară discret, să dea semne că ajunge la capăt de drum, că nu mai este transmis mai departe. Chiar și într-un sat precum Clejani, cunoscut în țară încă din perioada interbelică pentru lăutarii săi, devenit apoi faimos în lume datorită Tarafului Haiducilor, copiii și nepoții celor care au gustat dintr-un succes nevisat evită să continue meseria acestora. Interviurile și reportajele publicate de-a lungul anilor în Formula As, datorită permanentei încurajări din partea Sânzienei Pop, au căpătat o nouă haină, un alt ritm pentru această carte. O carte ce nu se dorește a fi un dicționar al muzicii lăutărești, un index, și nici nu analizează acest fenomen de încheiere a unei epoci. Este încercarea mea de a le elogia talentul, moștenirea și de a aduce la lumină poveștile de viață ale acestor maeștri ai muzicii lăutărești, cărora le sunt recunoscător pentru încrederea și prietenia acordate.″ – Iulian Ignat
„Cartea este o colecție de interviuri seducătoare și pline de miez cu câțiva dintre cei mai valoroși muzicieni populari din România de azi. Interviuri foarte bine conduse, pentru că din ele afli aproape tot ce e mai important pentru viața și profesia lor și totodată pentru rostul și importanța muzicii în lumea oamenilor de rând. Cei intervievați sunt nu doar excelenți muzicieni, ci și oameni inteligenți, reflexivi și cu o vorbire concisă și expresivă – chiar dacă imperfectă din perspectivă academică. Lăutarii sunt poate singurii oameni din România care în ultimul secol, inclusiv în perioada comunistă, și‑au practicat meseria ca într-o lume liberă, sau aproape: căutându-și și întreținându-și clientela prin muncă, pricepere profesională și comportare cuviincioasă și prevenitoare. Într-un cuvânt, prin neîntrerupte eforturi pentru care merită respectul nostru. Ei și -au cântat propriile muzici, dar mai ales muzicile «celorlalți», îndeosebi ale românilor, pe care le -au șlefuit și le -au perpetuat pentru a-i ajuta să nu-și uite trecutul și să rămână solidari. Veți spune că azi ei au ajuns să sluțească aceleași muzici. E adevărat. Dar rețineți că «ceilalți» sunt cel puțin la fel de vinovați ca și ei, pentru că, prin preferințele muzicale pe care le exprimă, prin comenzile pe care li le fac, îi constrâng să se cufunde în hăul derizoriului. Pentru că, amintiți-vă: «Știi care-i cel mai bun lăutar? Ăla care aduce bani acasă, la familia lui, să aibă ce pune pe masă.»“ – Speranța Rădulescu
Autor: Iulian Ignat
270 p.
ISBN 978-973-577-771-5
