Condamnarea oficială a regimului comunist din România și prezentarea raportului final care a făcut posibil acest gest istoric au prilejuit două dezbateri excepționale la Paris. Institutul Cultural Român din Paris i-a avut ca invitați în zilele de 10 iunie (la Ambasada României, susținătoare a proiectului) și 11 iunie (la CERI - Centrul de Studii și Cercetări Internaționale al universității Sciences Po) pe coordonatorii raportului: Vladimir Tismăneanu, profesor de științe politice la Universitatea din Maryland și președinte al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (1945-1989), Dorin Dobrincu, istoric și director al Arhivelor Naționale, Cristian Vasile, istoric , precum și pe Mihnea Berindei, istoric, Alexandru Gussi, politolog și consilier prezidențial, Horia Roman Patapievici, filosof, membru al comisiei și președinte al ICR și Smaranda Vultur, antropolog și profesor la Universitatea de Vest din Timișoara.
Aproximativ o sută de participanți, între care cinci ambasadori acreditați la Paris, presă franceză (Le Figaro, Courrier des pays de l'Est, Radio France Culture, RFI), figuri marcante ale comunității românești din Franța, studenți au asistat marți 10 iunie la dezbaterile contradictorii și pasionante. Vladimir Tismăneanu a prezentat demersul comisiei ca pe o aventură intelectuală cu miză capitală : adevărul despre trecut pentru a putea clădi în România un viitor debarasat de traume și minciună. « Acest raport nu ar fi putut fi scris acum zece ani, pentru că istoricii care au contribuit la redactarea lui au între 30 și 35 de ani », a subliniat Tismăneanu. Parisul fiind un focar al rezistenței intelectuale românești împotriva comunismului, Mihnea Berindei și Serban Cristovici au ținut să certifice participarea în deplină cunoștință de cauză la elaborarea raportului a lui Virgil Ierunca și a Monicăi Lovinescu, umbrele tutelare ale condamnării comunismului ca regim « ilegitim și criminal ».
România este cel dintâi stat ex-comunist încă existent care condamnă oficial comunismul, au accentuat vorbitorii, exemplul ei putând constitui un model în regiune, dar și în alte țări pentru care trecutul recent este încărcat de suferințe. Horia Roman Patapievici a insistat asupra împotrivirii la acest demers și a semnificațiilor ei mai profunde în societatea românească, citându-l pe publicistul Traian Ungureanu : « Comisia credea că face autopsia cadavrului comunismului, dar era de fapt o vivisecție ». Dorin Dobrincu a evocat rezistența anticomunistă și lungul drum al deschiderii arhivelor pentru cercetători, iar Smaranda Vultur a insistat asupra mecanismelor teroarei orchestrate sistematic de Securitate la comanda Partidului Comunist Român.
Miercuri 11 iunie, Sciences Po, un adevărat laborator de formare a elitei franceze, a găzduit o a doua dezbatere, prezidată de reputatul profesor Jacques Rupnik, la care a intervenit și cercetătoarea Antonella Capelle Pogacean de la CERI. Vladimir Tismăneanu a apărat calitatea științifică a raportului final, cu afirmația că măcar 600 din cele aproape 900 de pagini ale lucrării reprezintă cele mai avansate contribuții în domeniu posibile la ora actuală, pe baza arhivelor disponibile. « Raportul este final doar pentru că încheie activitatea comisiei, el nu își propune să închidă dezbaterea asupra comunismului în România, care sper să continue încă o sută de ani », a conchis Tismăneanu. Cele două zile de discuții au conturat în rândul publicului ideea că Raportul final are pentru opinia publică din România aceeași importanță pe care a avut-o în Franța apariția Cărții negre a comunismului. După apariția lor, numai cu rea voință se mai poate susține afirmația că proiectul comunist era unul generos, iar teroarea, foametea și închisorile politice doar accidente ale punerii lui în practică. Germenele crimei era conținut deja în miezul utopiei.