„În literatura română Eminescu a inventat Timpul. Afirmaţia poate părea riscantă, dar Eminescu este primul nostru scriitor care nu numai că meditează în termeni discursivi la metafizica abstrusă a timpului sau poetizează timpul în vaste şi complicate construcţii de imagini, ci proiectează în cuvânt carnea temporalităţii, o simte, o gândeşte, o consumă. Este, la rându-i, consumat. Cum îl putem urmări pe poet în această capitală experienţă? Sfârşim prin a a-l urma în labirint, prin a ne abandona noi înşine acestui labirint. Scoţându-l pe poet din Sistem, avem şansa unei înţelegeri dintr-o perspectivă proaspătă." – Christian Crăciun