Cartea săptămânii: „Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului”, de Andrei Pleșu

Dragi cititori,

Din aprilie și până în octombrie vă invităm la o paradă săptămânală a celor mai noi cărți românești, traduse în Polonia. Pe scena intitulată „Cartea săptămânii” vor urca pe rând, o dată la șapte zile, vedetele sezonului, proaspete și pline de vervă, însoțite de garderoba special pregătită pentru show.

În acest an, în sezonul primăvară-toamnă se poartă cărțile românești! Lungi, scurte, vesele sau mai puțin, serioase, visătoare, colorate, monocrome – combinațiile sunt nesfârșite, iar libertatea absolută!

Spectacolul literar a început!


MINIMA MORALIA. ELEMENTE PENTRU O ETICĂ A INTERVALULUI

Autor: Andrei Pleșu
Versiunea românească: Editura Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994
Versiunea poloneză: Editura Universitas, Cracovia, decembrie 2019
Seria „Rumunia dzisiaj/România astăzi”, redactor: Jakub Kornhauser
Traducerea în limba polonă: Andrzej Zawadzki

Minima moralia lui Andrei Pleșu este un tratat de etică în cel mai bun sens al cuvântului. Scris cu pasiune, menținut în stil eseistic, departe de etica academică aridă, speculativă, folosind atât tradiția filozofică occidentală – de la Platon la Heidegger și Noica –, cât și scrierile sapiențiale al părinților Bisericii răsăritene, atât filozofia, cât și marile opere literare, este, potrivit autorului, „îndreptarul fiului risipitor, un îndreptar inactual pentru păcătosul nerecuperabil, și inutil pentru fiul cuminte, rămas acasă”. Noțiunea intervalului din titlu, apropiață diferențierii postmoderne, înseamnă aici o zonă intermediară, cuprinsă între absolut și contingent, instinct și sfințenie, imanență și transcendență, obiectivism și relativism, natura directă a stratului pulsatoriu al naturii și rigiditatea noțiunilor pure, „dematerializate”. Această zonă, așa cum demonstrează autorul, este sfera proprie a omului, singura în care poate locui și totodată singura în care este posibilă etica. De aici și propunerea minimalismului etic din titlu, înțeles nu ca o evitare a deciziilor morale, ci ca viață cotidiană, moralitate măruntă, pe care o putem preschimba totuși într-o temă majoră.
Cartea lui Andrei Pleșu își conturează cariera internațională, fiind deja tradusă în limbile germană, franceză, suedeză, maghiară și slovacă, acum și în polonă.

Am reușit să vă stârnim curiozitatea?
Vă invităm la lectura unui fragment din carte:

„Există totuși competență etică reală? Și, dacă da, cine o întruchipează? Este, de pildă, specialistul în probleme de istorie și teorie a eticii o competență în materie? Răspunsul e elementar și prompt: nu devii o autoritate morală întrucât i-ai citit pe Aristotel, pe Spinoza sau pe Kant. Erudiția etică - nedublată de vocație etică – e una dintre cele mai ridicole forme de erudiție: căci în nici un domeniu simpla știință de carte nu e mai inoperantă, mai inconsistentă, mai vinovată. Ajunși aici, să amintim, în treacăt, minimala distincție între etică și morală, o distincție de care noi înșine, în rândurile de mai sus, n-am ținut, riguros, seama: etica are conotația unei rubrici academice și, ca atare, poate face obiectul unei profesionalizări savante. Morala e aspectul circumstanțial al eticii, etică particulară, prelucrare subiectivă a moralității generice (Sittlichkeit) de care se ocupă etica.” [citește mai departe aici]

Andrei Pleșu
Andrei Pleșu s-a născut în 1948 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură „Dilema” (ulterior „Dilema veche”), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul şi lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă, polonă); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); Limba păsărilor, Humanitas, 1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); Obscenitatea publică, Humanitas, 2004; Comèdii la Porţile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stări, zile, Humanitas, 2010; Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, 2011; Faţă către faţă, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceşte minţile (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014 (trad. polonă); Dialoguri de duminică (în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinişti vechi şi noi, Humanitas, 2016; Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.

Andrzej Zawadzki (traducătorul cărții în limba polonă)
Dr. habilitat, cadru didactic al Facultății de Filologie Polonă a Universității Jagiellone din Cracovia, autorul volumelor Nowoczesna eseistyka filozoficzna w piśmiennictwie polskim I połowy XX wieku (2001, Eseistica filozofică modernă în scrierile poloneze din prima jumătate a secolului al XX-lea), Literatura a myśl słaba (2009, Literatura și gândirea slabă; trad. engl. Literature and the Weak Thought, Peter Lang Verlag 2013), Obraz i ślad (2014, Imagine și urmă), Myśl mocna, myśl słaba. Hermeneutyka włoska od połowy XX wieku. Antologia tekstów, wybór, przekład i opracowanie Monika Surma-Gawłowska i Andrzej Zawadzki (2015, Gândire puternică, gândire slabă. Hermeneutica italiană după a doua jumătate a secolului al XX-lea. Antologie, selecție, traducere și pregătire Monika Surma-Gawłowska și Andrzej Zawadzki ), Constantin Noica i filozofia XX wieku, red. Joanna Kornaś-Warwas i Andrzej Zawadzki (2018, Constantin Noica și filozofia secolului al XX-lea). A tradus texte semnate, printre alții, de Pierre Bourdieu, Michel Foucault, Gianni Vattimo, Umberto Eco și Luigi Pareyson; din limba română a tradus, printre altele, cărtea Despre limită (O granicy), de Gabriel Liiceanu.

Ce scriu pasionații lecturilor despre Minima moralia:

„Punctul de plecare pentru Pleșu este experiența personală, individuală; ea ar trebui să devină referința de bază pentru oricine intenționează să se pronunțe pe tema condiției generale morale (a omului, societății, umanității). Autorul se plasează mai degrabă de partea „grijii etice”, decât a „construcției sistematice”. Metaforic vorbind – de partea dilemelor morale cunoscute din proza lui Gogol, și nu a lui Dostoievski. Pleșu își enunță explicit interesul pentru chestiunile mărunte – nu împotriva „marii etici”, ci a „eticii mici”.
Cu alte cuvinte, intenția lui Pleșu este reflecția pe tema unui posibil „pre-început”, a situației în care „marile narații” etice sunt înlocuite de competența morală individuală, rezultată în bună măsură din experiența acumulată de-a lungul anilor, incluzând experiența contactului cu Celălalt. De aici și figura „intervalului”, adică a oscilării între complexul normelor etice existente, cumva impuse, comportamentul nostru și neadaptarea acestor norme la dimensiunea practică a cotidianului. Câmpul gol care apare aici solicită o intervenție; problema este că adesea consecința este anularea oricăror reguli, nihilismul absolut și relativismul moral. Desigur, mai departe consecințele sunt impasul existențial și abuzurile intelectuale, care sunt exclusiv mecanisme de apărare în conflicul dintre bine și rău. Sau, mai degrabă, între actul individual cu caracter moral și principiul general, norma supraconștientă care ne cenzurează acțiunile.
Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului
, tradusă cu maximă limpezime de Andrzej Zawadzki, este totodată un portret curajos al omului contemporan și contemporaneității, în general.
Cartea lui Pleșu nu este numai o provocare filosofică, ci și o narațiune plină de vituozitate, expusă într-un stil liber, uneori nonșalant. În plus, un comentariu perfect al noțiunilor legate de „gândirea slabă” și minimalism, dezvoltate cu ani în urmă de Noica, și, așa cum ne putem convinge – un omagiu aparte adus remarcabilului filosof român de unul dintre ucenicii săi cei mai înzestrați.”
[Jakub Kornhauser, autorul postfeței cărții]


Vă recomandăm materialul video cu participarea scriitorului Andrei Pleșu, pregătit special pentru cititorii polonezi.

Vă invităm pe pagina editurii Universitas

a editurii Humanitas (pentru varianta originală a cărții, în limba română)

și pe pagina de FB a Institutului Cultural Român de la Varșovia