„Busola literară” – nou proiect de promovare a literaturii contemporane românești în Polonia
Busola literară – se dorește a fi o călăuză prin atelierele creatoare ale scriitorilor români contemporani încă nedescoperiți de publicul polonez sau ale căror noi cărți nu și-au găsit încă drumul spre Polonia. Busola dezvăluie calea cea mai scurtă spre punctul cardinal al literaturii bune, îndemnând cititorii, traducătorii și editorii polonezi la expediții prin noi ținuturi ale imaginației literare românești.
Busola ne indică azi:
LAMPA CU CĂCIULĂ, de Florin Lăzărescu
Prin zece povestiri ce ar putea fi considerate la fel de bine și capitolele unui roman, autorul construieşte o carte despre copilărie, despre inocenţa pierdută a lumii contemporane. Fiecare personaj (indiferent dacă este vorba despre copilul care îşi duce împreună cu tatăl său televizorul la reparat sau despre cel ce merge pe jos până la bâlci pentru a vedea Balena Goliat, despre paznicul de iaz care e „prieten” cu un crap ori despre bătrâna ce se îmbată asteptând întoarcerea fiului său de la puşcărie) trăieşte într-un scurt timp o adevărată aventură, o dramă ori o comedie – acestea reuşind să fie totodată fireşti, umane, dar şi spectaculoase. Pentru copilul povestitor, viața pare un teren de joacă în care nu contează dacă pierzi sau câştigi, ci dacă reuşeşti să fii fericit fie măcar şi o clipă, jucând după regulile proprii, printr-o continuă artă a improvizaţiei.
Ecranizarea povestirii Lampa cu căciulă, cu scenariul autorului, în regia lui Radu Jude, a obținut peste 30 de premii la festivaluri internaționale, printre care trofeul pentru cel mai bun scurtmetraj la Sundance Film Festival (SUA, 2007).
Coordonatele de localizare a cărții:
Editura Polirom, Iași, 2009 (2016), 200 pg.
Cine este Florin Lăzărescu?
Florin Lăzărescu (n. 1974) este prozator şi scenarist. A publicat la Editura Polirom trei romane: Ce se știe despre ursul panda (2003), Trimisul nostru special (2005, unul dintre câştigătorii Marilor Premii pentru Literatură Est-Europeană, Frankfurt 2006), Amorțire (2013) și două volume de povestiri: Lampa cu căciulă (2009) şi Întâmplări și personaje (2015). Cărțile sale sunt traduse și publicate în zece limbi străine. Scenarist pentru „Lampa cu căciulă” (2006, în regia lui Radu Jude, câștigător Sundance pentru cel mai bun scurtmetraj), „O umbră de nor” (2014, în regia lui Radu Jude, premiera la Cannes) și „Aferim!” (2015, regia Radu Jude, Ursul de Argint la Berlinale , o nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru cel mai bun scenariu și premiul Gopo pentru cel mai bun scenariu).
Conduși de busolă, Veni, legi, dixi (ah, latina: am ajuns, am citit, am spus):
„La Florin Lăzărescu, acum şi aici, cred că se poate vorbi de magie albă. Altfel, în absenţa vrăjilor bune, nu ştiu cum ar fi posibil ca lumea întreagă, cu continente şi fiinţe, cu mari mărunţişuri şi mici grozăvii, să se strângă într-un singur punct geografic, fără nume, pierdut printre dealuri şi întâmplări. Rar am citit cu atâta bucurie o carte şi tot rar am fost cucerit într-atât. Sunt povestiri care se nasc una din alta, cresc ca ramurile tinere şi sfârşesc prin a desena un fel de copac al vieţii, trecut prin anotimpuri.” [Filip Florian]
„Lăzărescu face ce nu mai face nimeni în literatura tânără de astăzi. Preia teme cu privirea infantilă asupra lumii din mediul rural, copilașul de la țară, care începe să vadă lumea. Este un prozator care nu are vocația construcțiilor „mamut”, care este un pictor nu de tablouri mari, ci de laviuri, de crochiuri. Este un om foarte fin, foarte subtil, cu un umor hâtru, tandru.” [Dan C. Mihăilescu]
„Volumul lui Florin Lăzărescu este un puzzle al vârstei copilăriei în care naivitatea și curiozitatea, cruzimea și comicul copiilor contrastează cu oboseala trecutului care-i apasă pe cei bătrâni. Umorul și nostalgia merg mână în mână, așa cum preistoricul televizor cu lămpi căruia îi ia două minute să se aprindă este acum comic, dar stârnește și nostalgii.” [Marius Chivu, Adevărul literar&artistic]
„Lampa cu căciulă este o carte scrisă cu o plăcere vizibilă și contagioasă, o carte care se citește cu hohote de râs. E ceea ce se numește «o carte frumoasă».” [Doris Mironescu, Suplimentul de cultură]
Vreți să vă convingeți? Busola vă dezvăluie un fragment din carte:
„Mama era îndrăgostită pînă peste urechi de un pădurar.
A fost dragoste la prima vedere,
într-o primăvară oarecare, exact din seara în care acesta i-a călcat pragul
pragul casei, împreună cu bunicul ei. Nu era cine ştie ce frumuseţe de om, nici
prea tînăr nu arăta (să tot fi avut vreo treizeci şi cinci de ani), iar de
îmbrăcat, umbla ca vai de el.
Ceea ce-o fascina pe mama era că
pădurarul nu vorbea ca prin partea locului. Îşi rostea vorbele într-un fel
aparte, miraculos pentru un copil care nu cunoscuse în viaţa lui decît oamenii
din două sate, destul de banal pentru cineva care se născuse la oraş şi umblase
cît de cît prin lume – bărbatul vorbea literar. Faptul că-şi articula cuvintele
pînă la capăt, apăsat, pronunţindu-le ca şi cum fiecare ar fi avut o importanţă
aparte, fără vreun accent regional, îi crea în ochii mamei o aură dacă nu de
extraterestru, măcar de prinţ decăzut, venit dintr-un tărîm îndepărtat.
Nu, mama nu se aştepta ca acest
prinţ decăzut să o salveze, să o ducă în lumea în care toţi oamenii vorbeau
asemenea lui. Nici nu avea puterea să-şi imagineze pe atunci aşa ceva. Tot
ce-şi doarea era să-l revadă măcar o dată, să-l facă se se întoarcă cu faţa spre
dînsa şi să-i smulgă cîteva cuvinte dintre acelea rostite pînă la capăt, apăsat, fără accent regional,
ca şi cum fiecare ar fi avut o importanţă aparte.”... [citește mai departe aici]
Vă așteptăm impresiile de lectură pe adresa
warszawa@icr.ro!
