BUCUREŞTI. Contribuţia adusă culturii universale de mari personalităţi aromâne

Proiectul „Mari personalităţi aromâne”, organizat de Compartimentul Comunități Istorice din cadrul Institutului Cultural Român, presupune realizarea unei expoziţii online dedicate aromânilor, care au rămas în istorie prin realizările lor şi sprijinul adus culturii, indiferent de ţara în care au trăit. Scopul acestui proiect este de a evidenţia importanţa pe care aceste personalităţi au avut-o în istorie şi în spaţiul cultural şi facilitarea descoperirii de către publicul larg a unei bucăţi de istorie a aromânilor şi a românilor în general, puţin cunoscute, dar foarte importantă.

Expoziţia, realizată de Adina Berciu-Drăghicescu, istoric şi profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, şi de Marian Crăciun, director al Departamentului Consiliere studenţi din cadrul Universităţii din Bucureşti, cuprinde imagini ale marilor personalităţi aromâne şi texte explicative ce vor introduce privitorul în lumea fiecărei personalităţi în parte, fiindu-i evocate meritele şi realizările.

Pe 10 mai 1905, după eforturile diplomatice ale statului român, sultanul a recunoscut prin Iradeaua imperială existenţa naţionalităţii române/valahe (reprezentată de macedo-români şi megleno-români, sau români din Macedonia, aşa cum apar în documentele vremii) în Imperiul Otoman, românii balcanici primind astfel drepturi civile egale cu acelea de care se bucurau celelalte naţionalităţi creştine din Imperiu.

România s-a ocupat timp de câteva decenii, până după cel de-al doilea război mondial, când conducere comunistă a statului român a întrerupt forţat acest ajutor, de soarta românilor din Balcani (aromâni, megleno-români şi istro-români), finanţând editarea de cărţi în dialect, cheltuielile şcolilor şi bisericilor, plătind salarii şi burse de studiu, contribuind astfel la afirmarea şi păstrarea celor trei dialecte sud-dunărene ale limbii române (aromân, megleno-român şi istro-român), culturii şi a identităţii romanităţii orientale din Balcani.