- Etichete Literatura
22 aprilie 1894 - 14 mai 1957
romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist şi poet, iniţiator al romanului modern
S-a născut la Bucureşti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu şi al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu, din mahalaua Moşilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul "Sfântul Sava" şi la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti. Rezultatele bune la învăţătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere de la Universitatea Bucureşti. Îşi ia cu brio licenţa, cu calificativul "magna cum laude". Devine mai apoi profesor de liceu la Timişoara. Îşi ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată "Modalitatea estetică a teatrului". A publicat un studiu în lucrarea "Istoria filosofiei", coordonată de N. Bagdasar, legat de un domeniu nou, fenomenologia în opera lui Husserl.
Debutează în revista Facla în 1914, cu articolul Femeile şi fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
Între 1916 - 1918 participă ca ofiţer la primul război mondial, iar experienţa trăită acum se regăseşte în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916 e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăşi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german îşi pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viaţă. În 1918 va fi eliberat din lagăr şi revine la Bucureşti.
Încă din anul 1920 participă la şedinţele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor şi a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morţii în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust. În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.
Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti.
Printre cele mai apreciate opere ale sale se numără romane precum Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930), Patul lui Procust (1933), Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat), piese de teatru ca Jocul ielelor (1918 - cea mai cunoscută şi jucată piesă), Suflete tari (1921) sau Danton, (1925), cât şi volume de poezie precum Versuri. Ideea. Ciclul morţii (1923), Un luminiş pentru Kicsikem (1925), Transcedentalia (1931) sau Din versurile lui Ladima (1932).
În opera sa Camil Petrescu a abordat teme precum războiul ca experienţă trăită, ca iminenţă a morţii (ilustrat în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) sau introspecţia psihologică (prezentă în aproape toate scrierile lui Petrescu, mai cu seamă în Patul lui Procust).
Camil Petrescu a introdus în literatura română un nou concept asupra scrisului, anume anticalofilismul (împotriva scrisului frumos), o adevărată bătălie estetică pe care o duce scriitorul care susţine formula literară a jurnalului, a confesiunii, ce se notează precis, exact, "ca într-un proces verbal". Scriitorul consideră scrisul ca pe un act de eliberare existenţială, prin care spiritul se descoperă şi se mărturiseşte: "Un roman de adâncire a sentimentelor metafizice se lucrează cu atenţia şi răbdarea unui covor de preţ." Operele sale sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevărate "monografii ale unor idei".
Surse:
http://www.istoria.md/articol/589/Camil_Petrescu,_biografie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Petrescu
