Participanţi: Helene Frichot, Catharina Gabrielsson, Tor Lindstrad, Helen Runting — cercetători la Facultatea de Arhitectură din cadrul Institutului Regal de Tehnologie din Stockholm, Annika Enqvist — curator specializat în design și reprezentantă a grupului The New Beauty Council, Rochus Urban Hinkel — arhitect şi membru al grupului de cercetare Urban Interior {UI}, Ramia Maze — cercetător în design sustenabil, materiale inteligente, arhitectură interactivă şi profesor la Facultatea de Design din cadrul Universității de Artă și Design din Stockholm, Cristi Borcan — arhitect şi membru studio BASAR şi Constantin Petcou - arhitect şi membru al atelier d’architecture autogéréé
Moderatori: Constantin Petcou & Doina Petrescu (atelier d’architecture autogéréé, Paris) şi Alex Axinte (studioBASAR, Bucureşti)
Institutul Cultural Român de la Stockholm, împreună cu atelier d’architecture autogéréé (Paris) şi studioBASAR (Bucureşti), a invitat arhitecţi, urbanişti, curatori şi teoreticieni suedezi să răspundă, prin intermediul unei serii de prezentări şi a unei mese rotunde, la întrebarea Cum să trecem de la public la comun?.
Public şi comun sunt două noţiuni în tensiune care relaţionează în moduri diferite cu noţiunea de democraţie. Dacă în democraţia tradiţională noţiunea de public era direct conectată cu ideea de societate civilă care îşi administrează resursele, astăzi public reprezintă statul căruia i-am cedat controlul asupra acestor resurse. Pe parcursul tranziţiei de la statul bunăstării (welfare state), rolul statului s-a modificat, influenţând în acelaşi timp conceptul de public (sector public, instituţie publică sau spaţiu public). Astăzi, în Europa, statul este mai aproape de noţiunea de concurenţă si de piaţă decât de ideea unui domeniu public guvernat în mod democratic de cetăţenii săi.
Teoreticieni ai politicului precum Antonio Negri şi Michael Hardt încurajează regândirea democraţiei dincolo de public, prin noţiunea de comun. Ei pledează pentru revendicarea comunului şi a ceea ce reprezintă ca noţiune: o istorie a guvernării colective şi a practicilor de cooperare prin repetări succesive la toate nivelurile societăţii civile. Această revendicare nu are o tentă nostalgică, ci este acţiunea de a construi şi susţine practici existente şi de a instiga la noi tranziţii sociale, politice şi juridice către comun.
Prin intermediul acestui eveniment, atelier d’architecture autogeree şi studioBASAR au intenţia de a discuta procesele de revendicare şi reconstituire ce pot lua forme instituţionale, spaţiale sau politice. Unele au vizibilitate la scară largă, altele pot fi invizibile şi informale. Deşi pot stârni ocazional conflicte, aceste procese trebuie să producă solidaritate, alianţe şi colaborări.
LISTA PREZENTĂRILOR:
• Ramia Mazé: Design roles in formulating - or politicizing - the commons• Rochus Urban Hinkel: (agonistic) micro-acts of resistance: explorations in the pedagogical context of the design studio.• Cristi Borcan: Bucuresti: City In Between• Tor Lindstrad: Tools vs. Platforms• Annika Enqvist: Forest Food For Thought - Forest gardening as a way of commoning• Helen Runting: Making space: urban planning and the politics of re-regulation• Constantin Petcou: R-Urban Commons• Hélène Frichot: What we share in common: Sketching an Ecology of Practices for Architecture• Catharina Gabrielsson: Difference, not Identity: Reasons to stay Public
atelier d’architecture autogéréé (aaa) este o platformă colectivă înfiinţată în Paris în 2001 de Doina Petrescu şi Constantin Petcou. Platforma mediază acţiuni şi cercetează mutaţiile urbane şi practicile emergente în oraşul contemporan, implicând arhitecţi, artişti, studenţi, cercetători, activişti şi rezidenţi cu origini sociale şi culturale diferite. Proiectele aaa se concentrează pe auto-organizarea şi auto-managementul spaţiului colectiv, reţelele şi procesele catalitice emergente, rezistenţa la dezvoltările generate de profit, reciclarea şi construcţiile ecologice şi producţia colectivă de cunoaştere. Dintre proiectele recente amintim ECObox şi Passage 56, precum şi reţelele PEPRAV (European Platform for Alternative Practice and Research on the City) şi Rhyzom (o reţea pentru practici culturale trans-locale). În prezent aaa dezvoltă R-Urban, o strategie participativă pentru rezilienţa urbană în Paris, printr-un proiect pilot susţinut de programul UE Life+.
studioBASAR a fost înfiinţat în 2006 de către Alex Axinte şi Cristi Borcan, atât ca un studio de arhitectură, cât şi ca o echipă Search-and-Rescue, ce acționează ca un agent de observaţie şi intervenţie urbană. În ultimii ani, studioBASAR a dezvoltat câteva capitole din proiectul Search-and-Rescue: City, o căutare strategică ce investighează dinamica Bucureştiului contemporan. Aceste capitole urmăresc adaptarea la condiţiile urbane locale, prin dezvoltarea de instrumente de negociere, şi în acelaşi timp atrag atenţia asupra unor subiecte periferice şi triviale, precum banalitatea, improvizaţia sau ilegalitatea, ce sunt ingrediente active ale culturii urbane locale. Proiectele studioBASAR diferă de la instalaţii artistice, cercetări urbane, până la concursuri şi diferite tipologii de clădiri rezidenţiale şi publice.
Acest proiect este posibil cu sprijinul Iaspis.
Biografiile participanţilor şi rezumatele prezentărilor
