Centrul Naţional al Dansului – Bucureşti (CNDB) este singura instituţie publică de cultură aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor creată cu scopul de a susţine, dezvolta şi promova dansul contemporan. Statutul său de instituţie de spectacole dar şi de finanţator al coregrafiei contemporane - rol jucat asemeni Centrului Naţional al Cinematografiei în cazul cineamatografiei româneşti, face din CNDB o instituţie singulară şi vitală pentru dezvoltarea culturii coregrafice din România.
Misiune
Prin strategia sa Centrul susţine şi promovează programe şi proiecte care contribuie la dezvoltarea culturii coregrafice şi care fac posibilă participarea scenei locale la un dialog extins la nivel internaţional.
CNDB încurajează cercetarea, experimentul şi inovaţia în câmpul practicilor şi teoriilor din arta contemporană şi contribuie la crearea unui mediu favorabil dialogului, reflecţiei şi dezbaterii.
Stagiunea de spectacole
Creat ca o interfaţă dinamică şi flexibilă de relaţionare între profesioniştii domeniului şi publicul larg, CNDB prezintă anual o stagiune de spectacole în care sunt invitate producţii de dans contemporan româneşti şi străine, şi coproducţiile internaţionale pe care Centrul le susţine, oferind astfel publicului o paletă largă de discursuri artistice şi opţiuni estetice.
Dezvoltarea culturii coregrafice
Pe lângă spectacolele pe care le prezintă săptămânal în cadrul stagiunii, Centrul propune proiecte în care corpul devine mediatorul unor forme multiple de exprimare şi sondare a realităţii. Programele şi proiectele CNDB creează legături între practici diferite de discurs şi fac posibilă întâlnirea artiştilor, jurnaliştilor, scriitorilor şi creatorilor din diverse domenii cu logici şi stiluri de lucru diferite. În ideea de a le facilita contactul cu structuri ale imaginarului şi instrumente de cercetare la care fac apel alţi creatori, invitaţii CNDB participă la repetiţiile, atelierele, cursurile, spectacolele şi prezentările Centrului, devenind astfel martorii proceselor artistice elaborate sau aflate în starea de vulnerabilitate dinaintea fixării. Centrul devine, astfel, platforma unor dezbateri de fond anulând graniţele dintre artiştii vizuali, coregrafi, muzicieni, scriitori şi teoreticieni proveniţi din diverse domenii creative.
