Aventuri melodramatice şi exotice, magice şi erotice, fantastice, aventuri de tip western sau gen safari se derulează într-un ritm alert, pe toate continentele şi pe toate zonele geografice. Dincolo de acestea, avem în roman o întreagă aventură a cunoaşterii, în care Alexandru Ecovoiu scrie cu umor, ironic şi autoironic, pe tiparul scenariului cinematografic de aventuri sau pe acela al cărţii de călătorie. Alexandru Ecovoiu (n. 1943) a debutat în anii '80, dar în atenţia publicului şi a criticii literare a intrat abia în 1995, odată cu apariţia romanului "Saludos" (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1996; nominalizat la Premiul „LiterArt – XXI", SUA, 1997; Premiul revistei Observator, München, 1998). Confirmarea talentului său a venit în anul 1997, când a fost publicat romanul "Staţiunea" (Premiul Academiei Române). În 2001 publică volumul "Cei trei copii-Mozart" (nominalizat la premiul ASPRO), iar în 2002 romanul "Sigma" (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti). De acelaşi autor, la Editura Polirom au aparut "Saludos" (2004, ediţia a treia), "Ordinea" (2005), "Sigma" (2005, ediţia a doua) şi "Staţiunea" (2007, ediţia a doua). (www.polirom.ro/)
Editorial Pre-Textos
Colección Narrativa Contemporánea
ISBN 978-84-92913-58-9
Anul: 2010
Nr. pagini: 160
Preţ: 15 €
„Imaginaţia lui Ecovoiu se desface evantai în povestirile exotice ale personajului său, în care beţia simţurilor e eterată de atmosfera de vis. Cu suspans bine dozat, cu o artă fină descriptivă şi enclave poetice aceste povestiri sînt partea forte a romanului." (Ioana Pîrvulescu)
"Lucru ce nu mi se mai întîmplase de ceva vreme cu un roman: am citit «Saludos» pînă la capăt, fără să las cartea din mînă, cu o fluenţă în lectură datorată, cred, şi schemei simple la care a apelat scriitorul. Un eu narator întilneşte un personaj bizar într-un local, care, de-a lungul a cîtorva nopţi, îi povesteşte aventurile prin care a trecut, ca globe trotter, în cursul unei călătorii prin întreaga lume. Există o combinaţie de elemente antrenante, care te fac să dai pagină după pagină pentru a afla cum se continuă un episod, pentru a ajunge să-ţi dai seama că eşti prins pe nesimţite într-o nadă a epicului. Pentru că povestitorul trece de la o experienţă la alta repede, ca o Seherezada care nu îşi încheie povestea într-o noapte sau începe o alta într-un mod atrăgător, pentru a-şi lungi viaţa cu înca o zi." (Iulia Argint)
