Bălănescu Quartet, format şi condus de Alexander Bălănescu, violonist şi compozitor de origine română, prezintă la Madrid un proiect inspirat de spiritul Mariei Tănase, marea compozitoare şi interpretă de folclor românesc. La eveniment cvartetul va fi acompaniat de percuţionistul anglo-catalan Steve Argüelles şi de artistul multi-media austriac Klaus Obermaier, care va proiecta imagini inedite cu artista şi cu Bucureştiul acelor vremuri.
Intenţia compozitorului a fost să dezvolte un nou limbaj personal, plecând de la propria sa perspectivă asupra muzicii contemporane, dar păstrând mereu trăirea originală a cântăreţei: la fel precum alţi mari interpreţi, Maria transmitea prin cântecele sale propriile trăiri şi experienţe, reflectând, după părerea mea, esenţa poeziei si filozofiei romaneşti, spune Alexander Bălănescu.
Pe lângă albumele personale, „Luminitza" sau „Maria T", un omagiu adus Mariei Tănase, Alexandru Bălănescu a compus coloana sonoră a filmelor „Angels and Insects", „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", colaborând cu Michael Nymann la coloana sonoră a filmelor lui Peter Greenaway „The Draughtsman's Contract" şi „Prospero's Books".
CVARTETUL BALANESCU se formează în 1987 ca un grup cu un stil unic, bazat pe simbioza diferitelor sunete, ce implica intelectul si emoţiile deopotrivă. Pentru concertul de la Madrid, cei patru membri, Alexander Balanescu si James Shenton (vioara), Katie Wilkinson (viola), Nicholas Holland (violoncel) se reunesc cu Steve Argüelles – percuţie şi Klaus Obermaier – proiecţii.
MARIA TĂNASE (1913-1963) este considerată Edith Piaf a României. S-a născut la Bucureşti şi a făcut parte dintr-o clasa socială oprimată, transformându-se în cea mai bună interpretă de muzică populară a ţării. A devenit celebră în anul 1938, când a înregistrat primele cântece pentru Societatea Româna de Radio. A reprezentat România, alături de artişti precum Constantin Brâncuşi, la Expoziţia Mondială de la Paris din anul 1938. În 1955, a primit Premiul de Stat, iar în 1957 titlul de Artist emerit.
A valorificat melodii tradiţionale anonime din diferite regiuni ale României, adaptându-le şi imprimându-le o notă personală. Esenţa măiestriei sale stă în sentimentul fatalist al filozofiei folclorice romaneşti, a cărei idee centrală este existenţa efemeră. Işi folosea vocea ca instrument de transmitere a emoţiilor extreme: disperare, euforie, sarcasm, amărăciune, râs isteric, falsă bucurie şi tristeţe, toate amestecate, dar subtil controlate.
