Autor: Bogdan Suceavă
Titlu: Miruna, una storia
Anul publicării: 2014
Editura: Atmosphere Libri
Traducere de: Roberto Merlo
Ascuns în sălbăticia Munţilor Făgăraş, Valea Rea nu e un sat ca toate
celelalte. Aici se află poarta spre Ţara Subpământurilor Nesfârşite,
unde îşi au ielele palat, şi de aceea timpul are altă curgere, oamenii
vieţuiesc sute de ani împărţindu-şi pămînturile cu fiarele codrului, iar
văzduhul are irizaţii de basm. În Valea Rea ajung doi copii de la oraş
să asculte poveştile extraordinare ale bunicului, care, făcându-le pe
înţelesul lor, amestecă „cele văzute cu cele nevăzute, cele pentru copii
cu cele pentru oameni mari, cele de nespus cu tăcerile, trecutul cu
niciodată”, până cînd Prâslea-cel-Voinic ajunge să fie la fel de real ca
regele Carol, deşi cei mici nu ar şti să zică „dacă au trăit în acelaşi
timp sau unul înaintea celuilalt”. Amintirile luptelor de la Rahova se
împletesc cu cele despre făpturi cu trup de abur şi sălbăticiuni
preschimbate în stană de piatră, legendele haiducilor din Codrii Vlăsiei
şi istoriile familiei se topesc în vise care se plămădesc aievea, iar
lumea întreagă este povestită „ca într-un joc, ca într-un descântec”,
într-o carte mai curând spusă decât scrisă. În Miruna, o poveste, Bogdan Suceavă a reînviat o societate
tradițională cu o dinamică proprie, aflată în afara mersului vremurilor,
guvernată numai de legile nescrise ale tradiției și de cele scrise ale
stăpânirilor de mult plecate; odată cu ea, a renăscut și sentimentul de
apartenență la o comunitate, sentiment care astăzi se regăsește cu greu
sau a dispărut cu desăvârșire – după cum scrie chiar autorul în
postfață. Totodată, scriitorul a reînsuflețit și minunatul ritual al
poveștilor spuse de către bunici, care le-au auzit la rândul lor de la
părinți și bunici, cei care au luat parte la întâmplările nemaivăzute și
nemaiauzite sau au contribuit la transformarea lor în legende și
basme.
