MATEI VISNIEC / TEATRU


Regia: Pamela DürrDistribuţia: Isabelle Stoffel, Joaquím Candeias
Traducerea în spaniolă: Angelica Lambru
O producţie GO Theaterproductionen y Valldum Producciones

Un bărbat se trezeşte lângă o femeie. Nu-şi aminteşte nimic. Cine e ea? De unde a apărut? Ce are de împărţit cu el ? Istoria urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt este o tulburătoare poveste despre dragoste şi moarte, trăită de El şi Ea, personaje care se trezesc într-o dimineaţă în acelaşi pat, după o noapte în care el o vrăjise cu acordurile muzicii de saxofon şi versurile lui Bacovia. El îi propune să petreacă nouă nopţi alături de el, iar Ea acceptă.

Călătoria urşilor panda ... (ale căror culori în alb şi negru simbolizează yin şi yang) reprezintă călătoria propriului eu către o lume virtuală. De ce Frankfurt? Tocmai pentru că oraşul Frankfurt este renumit pentru grădina zoologică pe care o deţine şi, totodată, este o importantă răscruce a căilor de acces. Pe parcursul celor nouă nopţi, El şi Ea, eternul masculin şi eternul feminin, se contopesc prin iubire până la dematerializare şi dizolvarea în neant. Aceasta este dorinţa muribundului care vrea să întâlnească măcar o dată adevărata iubire.

* * *
Actriţa şi regizoarea Pamela Dürr doreşte să depăşească limitele teatrului convenţional, lucru demonstrat şi în piesa Caravane, jucată intr-o rulotă. În Călătoria urşilor panda ... rupturile clare între imagine şi text duc povestea brusc în abstract, iar suavele tonuri emoţionale te cutremură profund. Actriţa Isabelle Stoffel îi insuflă partenerului său, Joaquím Candeias, docilitate; se încâlcesc în compromisuri, iar jocul excelent al amândurora, oscilând între atracţie şi respingere, se transformă într-o revelaţie alegorică dată şi de instalaţiile luminoase ale scenografei Asi Föcker. Pe parcurs, nu doar lumina capătă din ce în ce mai multă greutate scenică, ci şi rolul scenografei, responsabilă de ingenioasa muzică live. Cu proiectoare şi lumină se creează un ambient ameninţător ce-i taie respiraţia protagonistului, precum invizibilul animal ce îi dăruieşte o misterioasă parteneră. Un animal ce se multiplică fără încetare şi îl invadează din cap până-n picioare, invadându-i mirosul, umbra, respiraţia şi care îl face să-şi piardă minţile.

Cu mijloace simple, Pamela Dürr crează o forţă atât de puternică încât aceasta capătă un persistent efect ameninţător (…). Fiecare sunet, fiecare rază de lumină, fiecare mişcare face parte dintr-un singur trup, o expresivă operă integrală care se urzeşte nu doar în pânzele moi ale decorului, ci şi în densele şi plăcutele goluri ale artei teatrale - St. Galler Tagblatt, 2008, Suiza

* * *
Născut în România, în 1956, Matei Vişniec este de formaţie istoric şi filosof, primele texte publicându-le în 1972. Mai târziu, trece la teatru, însă va fi cenzurat de regimul comunist. În 1987, Vişniec părăseşte România şi cere azil politic în Franţa, obţinând naţionalitatea franceză în 1993. În prezent, trăieşte la Paris şi lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale.

Printre cele aproximativ 30 de opere ale lui Vişniec, prezentate frecvent în cele mai importante capitale ale lumii, se află Le Dernier Godot (Ultimul Godot), Le Théâtre décomposé ou l'homme poubelle (Teatrul descompus sau Omul-pubelă), Du Sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie, L'Histoire du communisme racontée aux malades mentaux (Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal), Les chevaux a la fenetre (Caii la fereastră).