«Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX»: Emil Băcilă, Elaş Leonid

În cadrul expoziţiei on-line «Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX / Venezia e la sua laguna: lo sguardo degli artisti romeni del lungo Novecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, pe pagina de Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia au fost expuse 2 lucrări provenind din colecţia de artă contemporană a Complexului Muzeal Bistriţa–Năsăud:

1. Emil Băcilă (1926–1990), Veneţia, ulei de pânză, 60x80 cm;

2. Elaş Leonid (n. 1929), Pod la Veneţia, ulei pe hârtie, 65x50 cm.

Emil Băcilă (1926–1990) a fost pictor, grafician şi artist decorator, cadru didactic universitar la Institutul de Arte Plastice «Ioan Andreescu» din Cluj-Napoca, Rectorul acestei instituţii de învăţământ superior în 1990. Lucrarea sa prezintă imaginea stilizată a unei zone a oraşului lagunar văzută de sus, reprezentată ca un segment cartografic redat «a volo d’uccello»; o compoziţie rafinată, creată de artist cu intenţia de a evidenţia particularităţile morfologiei urbane a urbei: canalele specifice lagunei şi podurile care leagă diferitele zone ale habitatului insular. Paleta cromatică pentru care optează Emil Băcilă este destul de sobră, combinând efectele luminii, abia sugerate de albastrul verzui al canalelor veneţiene, cu tonurile de alb–ocru şi gri în care sunt redate edificiile istorice, înfăţişate ca aglomerări compacte cu arhitectura edificiilor doar schematic conturată. Pictura lui Elaş Leonid (n. 1929), artist format la Institutul de Arte Plastice «Ioan Andreescu» din Cluj-Napoca, cadru didactic universitar al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, membru al Filialei Cluj a Uniunii Artiştilor Plastici din România, înfăţişează în manieră personală o parte din cunoscutul Ponte dei Tre Archi de la Veneţia, ce traversează Canale di Cannaregio, singurul pod veneţian cu structură cu trei arcade care se mai păstrează în oraşul istoric italian, construit în secolul al XVI-lea şi refăcut în 1688 după proiectul şi sub coordonarea arhitectului Andrea Tirali. Paleta cromatică utilizată pentru redarea arhitecturii veneţiene, ca şi dispunerea aparent neregulată a elementelor ce se găsesc în câmpul vizual, sugerează o influenţă a stilului pe care critica de artă în numeşte «babist», pentru că defineşte influenţa maestrului Corneliu Baba asupra picturii contemporane din România celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Fişele biografice şi descriptive, care au însoţit lucrările expuse on-line, au fost redactate de personalul de specialitate al Complexului Muzeal Bistriţa–Năsăud.