În cadrul expoziţiei on-line «Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII / Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Le terre romene nella cartografia storica a stampa del Cinque–Settecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, au fost expuse pe pagina Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia două hărţi din secolele XVII–XVIII, realizări reprezentative ale şcolilor cartografice olandeză şi franceză:
1. Frederick de Wit/Frederick de Witt (1629/1630–1706), Regni Hungariæ et Regnionum quae ei quondam fuere unitae, ut Transilvaniae, Valachiae, Moldaviae, Serviae, Romaniae, Bulgariae, Bessarabiae, Croatiae, Bosniae, Dalmatiae, Sclavoniae, Morlachiae, Ragusanae Reipublicae, maximaeq[ue] Partis Danubii Fluminis novissima delineatio, cum Privilegio, Amsterdam, 1686, 49x87 cm, gravură, colorată manual în epocă, Colecţia cartografică a Bibliotecii Regale din Copenhaga;
2. Guillaume Delisle (1675–1726), Le Royaume de Hongrie et des Pays qui en dependoient autrefois, dressée sur un grand nombre de Mémoires et Cartes manuscrites ou imprimées, rectifiez par les Observations du Comte Marsilii et quelques autres par Guillaume De l’Isle, Géographe de l’Académie Royale des Sciences, chez J. Covens et C. Mortier Géographes, avec privilège, Amsterdam, 1740, 46x57 cm, gravură, colorată manual în epocă, colecţie privată.
Sunt două hărţi reprezentative pentru producţia şcolii geografice şi cartografice din Amsterdam. Fişele biografice şi descriptive, care însoţesc imaginile hărţilor expuse on-line, sunt redactate de responsabilul de proiect, pe temeiul cunoaşterii bibliografiei de specialitate şi a competenţelor în expertizarea tehnico–ştiinţifică a izvoarelor istorice cartografice şi documentare din secolele XVI–XVIII.
Hartă a Regatului Ungariei şi a ţărilor învecinate, «care i-au fost altădată supuse», realizată de Guillaume Delisle (1675–1726), unul dintre cei mai importanţi cartografi francezi din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, primul geograf oficial al curţii regale a Franţei. Delisle a elaborat harta la începutul veacului al XVIII-lea, prima ediţie fiind tipărită la Paris, în anul 1703, cu titlul «Carte de la Hongrie et des Pays qui en dependoient autrefois», fiind apoi inclusă în rândul hărţilor apărute în «Atlas de Géographie». În 1708, Delisle a realizat o nouă matriţă în cupru, corijând cursul Tisei şi configuraţia Deltei Dunării, însă nu a retras-o pe cea aflată în uz din 1703, astfel că pe piaţa cartografică se tipăreau şi puneau în vânzare două hărţi geografice ale aceluiaşi autor, care aveau acelaşi titlu. Matriţa utilizată pentru publicarea primei ediţii a hărţii, în 1703, a fost folosită sau copiată de editorii Jean Covens (1697–1774) şi Corneille/Cornelis Mortier (1699–1783) pentru a scoate de sub tipar la Amsterdam, în 1740, o nouă ediţie a hărţii, cu titlul «Le Royaume de Hongrie et des Pays qui en dependoient autrefois», aducând unele modificări cartuşului şi reprezentării Deltei Dunării. Pentru elaborarea hărţii sale, Delisle s-a inspirat de la cartografii care l-au precedat, cu siguranţă de la exponenţii şcolii din Ţările de Jos, însă experienţa trăită pe teren de contele Luigi Ferdinando Marsigli (1658–1730), ofiţer în armata imperială/habsburgică, dar şi cărturar şi observator atent al situaţiei din zonele pe care le parcursese în timpul campaniilor militare, i-au îngăduit cartografului francez să realizeze o hartă care, deşi nu are precizie topografică, delimitează corect Principatele Române în arealul est–european în care sunt situate, încadrate în graniţele lor naturale, mărginite la Sud de Dunăre şi la Est de Nistru. «Atlas de Géographie» al lui Delisle a fost reeditat postum, în perioada 1730–1774, cu titlul «Atlas Nouveau», în atelierul tipografic al casei editoriale Covens & Mortier din Amsterdam, numărul de hărţi cuprinse în acestea oscilând între 53 şi 61 în format mare. După decesul lui Guillaume Delisle, matriţele în cupru ale acestuia au revenit moştenire ginerelui său, geograful Philippe Buache (1700–1773), iar de la acesta din urmă au ajuns, în 1780, proprietatea nepotului său, editorul şi tipograful Jean–Claude Dezauche (1745?–1824). Matriţele hărţilor lui Delisle au fost folosite de Buache şi Dezauche pentru tipărirea de hărţi şi atlase, vreme de alte câteva decenii.
Harta arealului dunărean şi balcanic a lui Frederick de Wit/ Frederick de Witt (1629/1630–1706) nu are acurateţe topografică şi este succintă în privinţa redării toponimiei şi hidronimiei, dar individualizează corect Ţara Românească, Moldova şi Transilvania în graniţele naturale, eronat delimitate. De Wit, născut la Gouda, s-a stabilit la Amsterdam înainte de 1648, activând mai întâi ca gravor, pentru ca în 1654 să fondeze propriul atelier tipografic, ocupându-se cu negoţul cu cărţi şi tipărituri. În urma căsătoriei cu Maria van der Waag, în 1661, fiica unui negustor înstărit din Amsterdam, De Wit şi-a extins afacerile, devenind unul dintre cei mai de succes cartografi, gravori şi editori din Amsterdam, profitând de declinul caselor cartografice şi editoriale concurente, Blaeu şi Janssonius, de la care a achiziţionat mai multe matriţe de cupru, atunci când acestea au fost scoase la licitaţie cu strigare. Frederick de Wit a avut o producţie cartografică bogată şi variată, care a cuprins hărţi şi stampe, adunate în atlase, volume cu planuri şi imagini ale oraşelor din Ţările de Jos şi, în general, din Europa, hărţi decorative de perete. Hărţile sale au fost apreciate mai mult pentru calitatea estetică a gravurii şi coloritul artistic, fiind bine primite pe piaţa cartografiei comerciale, unde au fost puse în vânzare şi la decenii după dispariţia lui De Wit, tipărite chiar pe matriţele sale de cupru, achiziţionate de gravorul şi cartograful Pieter Mortier (1661–1711), apoi lăsate fiului său Corneille/Cornelis Mortier şi, în cele din urmă, casei editoriale Covens & Mortier.
