ICR Lisabona continuă seria lansărilor de carte în limba portugheză, începută în luna mai a acestui an, cu un eveniment programat pentru începutul lunii iunie 2009. Este vorba de lansarea romanului Acasă, de Mihai Zamfir, publicat de către Editura Cartea Românească, în 1992. Traducerea în limba portugheză Uma Casa Dois Mundos îi aparţine Ancăi Ferro şi a fost editată în Brazilia în 2008, de către reputata editură braziliană Thesaurus, care publică importanţi scriitori brazilieni contemporani, precum şi traduceri în portugheză din marii scriitori străini.
Lansarea va avea loc pe data de 8 iunie 2009, orele 19:00, în sala de conferinţe a ICR Lisabona, în prezenţa autorului Mihai Zamfir.
Ţinând cont de faptul că această carte a avut un real succes pe teritoriul brazilian (fiind primul roman românesc ce a văzut lumina tiparului în Brazilia ultimilor 30 de ani) şi a beneficiat de cronici în câteva dintre cele mai importante reviste din capitala Braziliei, ICRL a organizat lansarea traducerii portugheze a romanului Acasă şi la Lisabona.
„E o relatare la persoana întâi despre ceea ce a rămas în România din vechea lume a ţării – au rămas doar o mamă bătrână şi amintirile despre o întreagă epocă dispărută" (articol din Correio Braziliense, 26 ianuarie 2009).
„Autorul profită de literatură pentru a arăta care era modul de viaţă din perioada dictaturii comuniste a lui Ceauşescu. Dar este şi o carte atemporală, cu o acţiune care s-ar putea petrece oricând şi oriunde". (Correio Braziliense, 27 ianuarie 2009).
„O poveste puternică ce îl captează imediat pe cititor". (Jornal da ANE, Associação Nacional dos Escritores, ianuarie 2009)
Firul epic al romanului se axează pe iubirea familială, desfăşurată într-un decor al Bucureştilor de altădată şi al transformărilor la care oraşul este supus în primii ani ai comunismului, cititorii fiind atraşi într-un univers al sentimentelor redescoperite, în care nu există alt ghid mai bun decât nostalgia.
„Raportul omului cu oraşul: ca şi Holban, ca şi Alexandru George, Mihai Zamfir este un citadin prin excelenţă, cu simţul străzii aglomerate si al pitorescului civilizaţiei de acest tip. Deambulările lui Stere printr-un Bucureşti invernal sunt de o remarcabilă pregnanţă. Un «personaj» central este telefonul: din «Jocurile Daniei», unde i s-a încredinţat acest rol pentru prima oara, puţini romancieri s-au folosit de el mai bine decât Mihai Zamfir." (Nicolae Manolescu)
Mihai Zamfir - scriitor, istoric literar şi critic literar român contemporan, profesor universitar la Universitatea Bucureşti s-a născut la Bucureşti, pe 6 noiembrie 1940.
Este absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, promoţia 1962. A fost discipolul profesorului Tudor Vianu, în studenţie participând la şedinţele Cercului de Stilistică, înfiinţat şi condus de profesorul Vianu. În perioada 1966-1967 urmează un stagiu de specializare în Franţa, la Universitatea din Nisa, sub îndrumarea profesorului Pierre Guiraud. În 1967 revine în România şi îşi va susţine doctoratul în iulie 1970, cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonată de profesorul Şerban Cioculescu), devenind doctor în litere. Este specialist în stilistică, istorie literară şi literatură comparată, şi traducător din limba portugheză.
Ca romancier a publicat: „Poveste de iarna" (1987), „Acasă" (1992), „Educaţie târzie" (în două volume; 1999). Dintre celelalte scrieri ale sale, menţionăm: „Structura narativă a romanului proustian" (1976), „Stilistica primului roman românesc" (1977), „Poemul românesc în proză" (1982; ediţia a II-a, 2000), „Formele liricii portugheze" (1985), „Cealaltă faţă a prozei" (1988), „Din secolul romantic" (1989). Bibliografia sa mai cuprinde 120 de studii ştiinţifice şi peste 1800 de articole, publicate în principalele reviste literare româneşti şi în străinătate.
După Revoluţie, a fost Subsecretar de Stat în Ministerul Educaţiei şi Cercetării (1990-1993) şi apoi Ambasador al României în Portugalia (1997-2001). Din 2007 este Ambasadorul Romaniei în Brazilia.
