Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău organizează, pe data de 14 ianuarie 2014 la ora 18.00, în Sala Mare a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchievici”, un concert extraordinar de muzică simfonică dedicat Zilei Culturii Naţionale. Evenimentul va aduce pe scena din Chişinău doi artişti români de renume mondial: pianista Ilinca Dumitrescu şi violoncelistul Cristian Florea. Concertul va fi susţinut de Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naţionale condusă de celebrul dirijor spaniol de origine română Octav Calleya şi Capela Corală Academică „Doina”. Intrarea este liberă.
În program:
Franz von Suppe - Uvertura Poet şi Ţăran
Ludwig van Beethoven - Concertul nr.3 pt. pian şi orchestră Solista: Ilinca Dumitrescu
Ion Dumitrescu - Preludiu simfonic
Doru Popovici - Omagiu lui Sadoveanu pt. violoncel si orchestră. Solist: Cristian Florea
George Enescu - Poema Română pentru cor şi orchestră op.1
ILINCA DUMITRESCU
„Personalitate artistică de anvergură internaţională, posesoare a unei tehnici de înaltă clasă ce îi permite să abordeze toate stilurile, genurile, şcolile şi limbajele sonore, necunoscând graniţe între clasic şi romantic, modern şi contemporan, Ilinca Dumitrescu este tipul de artist complet.” (Viorel Cosma, în: Lexiconul „Interpreţi din România” – vol. I, Bucureşti, 1996).
Pianista Ilinca Dumitrescu a concertat în oraşe din 5 continente, 41 de ţări, 34 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. A studiat cu profesori celebri: Cella Delavrancea şi Mihail Jora în România, Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier la Conservatorul de Stat „P.I. Ceaikovski” din Moscova, absolvit în 1978 cu distincţia maximă „Diplomă de Merit”. Este deţinătoarea celor mai importante premii în ţara sa natală (Premiul Academiei Române – 1995, Premiul Institutului Cultural Român – 2003 etc.), dar şi a multor distincţii internaţionale (printre care “Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana”, 2005, acordată de către Preşedintele Republicii Italiene).
Activitatea sa artistică se desfăşoară în varii domenii: pe lângă aceea de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), este şi muzicolog (obţine titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti cu calificativul maxim „summa cum laude”), pedagog (a predat cursuri de măiestrie în Cehia, SUA, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaysia), muzeolog (între anii 1994 – 2006 a fost director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti), realizator şi producător TV al emisiunii „Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi” (postul de televiziune TvH – fost Tv „România de Mâine”).
Deţine o discografie semnificativă, în România, S.U.A, Marea Britanie, cu lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate în 1986 de către „ International Record Critics Award” , reunit la New Yok, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele ale unor Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Placido Domingo, cf. articolului ”Cele mai bune discuri ale anului” în „ Journal de Genève”, 19 iulie 1986), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.
Repertoriul său extrem de vast include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor - Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, Enescu, Jora), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din sec. XX – XXI.
De curând, Ilinca Dumitrescu a primit din partea Guvernului francez înalta distincţie „Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres” şi Premiul “Forumului Muzical Român” pentru întreaga activitate, după o prestigioasă carieră artistică de-a lungul a cinci decenii.
De-a lungul timpului, Ilinca Dumitrescu a primit aprecierea constantă a criticilor de pretutindeni:
●„Personalitate artistică puternică şi originală…o autentică poetă a pianului.” (Muzica , Bucureşti, 1986)
●,,Româncă şi virtuoză: prospeţime a jocului, tuşeu frumos, sinceritate a discursului’’ (Journal de Genève, Elveţia, 1986)
●,, … Ilinca Dumitrescu face parte dintre cei mai buni pianişti români… o fascinantă individualitate artistică ’’ (Smena , Sankt Petersburg, Rusia, 1982)
●,,Excepţionala tânără pianistă… impunătoarea pregătire instrumentală, multilateralitatea cunoştinţelor stilistice, bunul gust şi originalitatea profilului interpretativ al Ilincăi Dumitrescu’’ (Magyar Nemzet, Budapesta, Ungaria, 1985)
●,, … o muziciană subtilă şi profundă’’ (Muzâka, Moscova, Rusia, 1980)
●,,Pianista Ilinca Dumitrescu ne-a oferit un recital plin de poezie” (Guangming Ribao, Beijing, China, 1981)
●,, … ceea ce a fascinat aici a fost interpretarea datorată pianistei Ilinca Dumitrescu din România, profundă, cuceritoare’’ (Märkische Volksstimme, Germania, 1990)
●„…Un mare succes pentru admirabila pianistă Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a artei interpretative româneşti.” (Il Giornale, Roma, 1999)
●„Ilinca Dumitrescu – o pianistă extraordinară.” „Publicul, vizibil emoţionat, a părăsit sala cu convingerea de a fi avut prilejul să cunoască o mare pianistă, care ştie să-şi desfăşoare toată elocinţa pianistică mereu în slujba muzicii” (Argentinische Tageblatt, Buenos Aires, Argentina, 1998)
●„Ilinca Dumitrescu este o interpretă de rafinată sensibilitate”. „Scarlatti interpretat de Ilinca Dumitrescu nu este cu nimic mai prejos decât cel al colegilor săi de calibrul unor (Maria) Tipo, Haskil sau chiar însuşi Horowitz” (Reforma, Ciudad de Mexico, Mexic, 2000).
●„Ilinca Dumitrescu – immense artiste”. (Ouest France, Nantes, Franţa, 2001)
●„Un recital de pian excepţional” „…talentul şi capacitatea acestei mari artiste, dotată cu o memorie ieşită din comun”. (Muzica, Bucureşti, 2003)
●„Un recital de pian magnific” (Tokio, Japonia, 2003)
Pentru lumea muzicală, numele lui CRISTIAN FLOREA nu este unul care să mai ridice semne de întrebare.
Violoncelist, dirijor, manager artistic, profesor și impresar, artist european în adevăratul sens al cuvântului, cu dubla cetățenie - română și germană - și cu reședințe în Spania, România și Republica Moldova, Cristian Florea, pendulează între postura de violoncelist concertist, membru în diferite formații camerale, dirijor, profesor, manager, ceea ce îi dezvoltă și diversifică capacitățile artistice.
Cristian Florea a început să studieze violoncelul sub îndrumarea profesorului Gerhard Miess la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Sibiu, orașul său natal.După plecarea profesorului în Germania, tânărul violoncelist ajunge la Cluj în clasa profesoarei Ilse Herbert. În 1969 devine elev al Liceului de Muzică ,,George Enescu" București unde îi are ca profesori pe Ilie Iliescu și Josip Caleff la violoncel, Luminița Ghencea la muzica de cameră.
Curând este lansat în viața competițională și artistică a României, astfel că la Concursul Liceelor de artă obține Premiul I la muzica de cameră și la 15 ani își face debutul ca solist în sala Ateneului Român, interpretândConcertul în la minor pentru violoncel și orchestră de C. Saint-Saens. La timpul potrivit a devenit student al Conservatorului ,,C.Porumbescu", actuala Universitate Națională de Muzică București, unde i-a avut ca profesori pe: George Iarosevici, Serafim Antropov, Aurel Niculescu, Paul și Irina Staicu, George Halmoș, Wilhelm Berger. Reușește să studieze cu profesorul Marçal Cervera și să obțină gradația de onoare la Conservatorul de Muzică din Freiburg im Breisgau, Germania. Plecarea din țară îi oferă posibilitatea de a studia cu mari artiști care i-au influențat dezvoltarea ulterioară: Pierre Fournier, Sandor Vegh, Isaac Stern, Enric Casals , Stefan Popov.
Ca violoncelist, a obținut numeroase premii și distincții la concursurile muzicale la care a participat în România și s-a numărat printre finaliști la competițiile de la Geneva 1979, Elveția și ARD-München 1982, Germania. Cu ansamblul Trio cu pian George Enescu a obținut Premiul III la Concursul de la Belgrad 1976 și Premiul I la cel de la Colmar 1977, Franța. Dubla sa postură i-a asigurat prezența ca solisit pe scenele din România, Elveția, Germania și ocazii numeroase de colaborare cu alți soliști și dirijori celebri. A făcut multă muzică de cameră în diferite formații: Trio cu pian George Enescu, Trio de coarde Livschitz (devenit ulterior Trio Zürich), Cvartetul de coarde Winterthur și Orchestra de Cameră omonimă din Elveția, Ansamblul 13 din Baden Baden.
Tentația baghetei a fost mereu prezentă, astfel că în 1986, atunci când a fondat Orchestra de Cameră Freiburg, Cristian Florea și-a împlinit un vis. După 1989 a devenit director artistic și dirijor al Filarmonicii de stat din Sibiu, perioadă în care s-a ocupat activ de infrastructura centrelor muzicale "Hermania" și "Sala Thalia". În 1992 a pus bazele Orchestrei Simfonice Europene și de atunci în fiecare an realizează diferite proiecte: "Concertul de Anul Nou", ”Muzica din filme”, concerte extraordinare cu mari artiști: Jose Carreras, Montserrat Caballe, Teresa Berganza, Placido Domingo, Ainoah Arteta...
În prezent este dirijorul șef al Orchestrei Naționale de Cameră a Republicii Moldova, ansamblu pe care l-a condus și în concertul din cadrul Festivalului internațional George Enescu 2011, urmat de alte invitații pentru evenimente muzicale speciale - Concert la Palatul Cotroceni etc.
Cristian Florea, solist sau dirijor, a colaborat cu numeroase ansambluri muzicale: Mozarteum Salzburg, Orchestra Simfonică Madrid, Orchestra Simfonica Nacional de Catalunya din Barcelona, Musici of Prague, orchestrele din Málaga, Galicia, Murcia, orchestrele Filarmonicilor din Cluj-Napoca, Bacău, București, Botoșani, Brașov, Iași, Arad, Oradea, Satu-Mare, Târgu Mureș, Craiova, Constanța, ansambluri orchestrale din Ucraina, Republica Moldova, Italia, Mexic, SUA, Ungaria, Germania, Bielorusia, Lituania etc.
Interesat de creații muzicale din toate etapele istorice, Cristian Florea are un repertoriu foarte bogat, cu multe prime audiții, numeroase opusuri fiind înregistrate pe LP-uri, CD-uri sau pentru diferite posturi de radio și televiziune: Spania TV1, TV2, TV3, TVRomânia, Cluj TV, TVMoldova, Swiss DRS, German SWF3, Köln WDR, Baden Baden Funk TV, Süfunk Stuttgart, SDR Karlsruhe, Hungarian TV, Radio Nacional de Espańa, Bayrische Rundfunk München, Niederlaendische Rundfunk of Den Haag.
OCTAV CALLEYA s-a năs¬cut în 1943, la Chişinău. Un an mai târziu, familia viitorului dirijor se refugia în România, la Craiova. A urmat cursurile Conservato¬rului de Muzică din Bucureşti, de-săvârşindu-le la Viena, unde a stu¬diat cu marele dirijor Sergiu Celi¬bidache, fiind unul dintre discipolii săi. În 1973, alege să părăsească România, stabilindu-se în Spania. Din 1980, este profesor la Con¬ser-vatorul Superior de Muzică din Malaga. A dirijat în toate ţările lu¬mii, dar şi în România. În 2009, a fost lansat, la Ateneul Român, vo¬lu¬mul La pupitrul vieţii, al scriito¬ru¬lui Ion Munteanu, dedicat lui Oc¬tav Calleya. A primit din partea autorităţilor craiovene Diploma de Excelenţă a Municipiului Craiova, oraşul în care a iniţiat şi un curs de dirijat pentru tinerii aspiranţi. De ase¬me¬nea, la Filarmonica Braşov, conduce un mas¬ter¬class de dirijat.
