Pentru a marca însemnătartea zilei de 24 ianuarie, ICR New York prezintă la sediu o expoziție de documente și portrete ale personalităților care au realizat Unirea, lucrări de artă care evocă acest eveniment și înscrisuri care îl consfințesc. Vor fi prezentate succint momentele importante ale Unirii din 24 ianuarie 1859 și se va expune o selecție de cărți fundamentale despre acest moment istoric.
Vor fi expuse ilustrații după lucrările de artă românești inspirate de Unire, de la Carol Pop de Szathmari, la Theodor Aman.
Expoziția va fi deschisă pentru o perioadă de trei săptămâni.
Idealul Unirii tuturor românilor l-au nutrit cu ardoare marii cărturarii ai acestui popor de la Miron Costin până la Samuil Micu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior. Idealul de unire și unitate națională i-au însuflețit pe Tudor Vladimirescu și pe toți revoluționari pașoptiști: Nicolae Bălecescu, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuțiu s.a, pentru a se putea realiza prin dubla alegere al lui Cuza, ca domn al Moldovei la 5 ianuarie și în Țara Românească la 24 ianuarie.
Marcarea unui moment crucial din istoria românilor printr-un eveniment care să prezinte contextul istoric de afirmare a identităţii naţionale şi al procesului de construire a statului modern român.
Perioada 1849-1859
După înfrângerea revoluţiei de la 1848, unirea Principatelor a devenit principalul obiectiv naţional promovat de mişcarea unionistă.
Conferinţa de pace de la Paris (1856) Tratatul de pace semnat de marile puteri la Paris, în urma Războiului Crimeei şi a înfrângerii Rusiei, stabilea pentru Principate:
înlăturarea protectoratului Rusiei şi înlocuirea acestuia cu garanţia colectivă a marilor puteri europene;
revenirea în componenţa Moldovei a trei judeţe din sudul Basarabiei;
organizarea unei Adunări ad-hoc (Divan ad-hoc) în fiecare Principat, care să exprime părerea populaţiei în problema unirii.
Adunările ad-hoc (1857) au exprimat, prin rezoluţiile adoptate, doriţa unirii Principatelor sub numele de „România”, sub conducerea unui principe străin.
Convenţia de la Paris (1858), document cu rol de lege fundamentală (Constituţie), stabilea noul statut politico-juridic al Principatelor, respectiv unirea parţială (legislativă), sub numele de “Principatele Unite Moldovei şi Valahiei”.
Adunările elective de la Iaşi şi Bucureşti l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza atât ca domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859), cât şi al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859).
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În urma recunoaşterii de către marile puteri a dublei alegeri şi a unirii depline a Principatelor (1859-1861), au fost adoptate reforme care au pus bazele statului român modern. Cele mai importante reforme au fost aplicate în perioada guvernului condus de Mihail Kogălniceanu (1863-1865):
Legea secularizării averilor mănăstireşti (1863);
Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (noua lege fundamentală, 1864);
Legea rurală (privind emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor, 1864);
Legea învăţământului (1864).
REPERE CRONOLOGICE
1856 – Congresul de pace de la Paris. Încetarea protectoratului Rusiei asupra Principatelor Române.
1858 – Convenţia de la Paris, document care stabileşte noul statut politico-juridic al Principatelor.
1859, 5 ianuarie – Alexandru loan Cuza este ales domnitor al Moldovei.
1859, 24 ianuarie – Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Ţării Româneşti. Unirea celor două Principate.
1859-1866 – domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
