Expoziția Vasile Alecsandri poet și diplomat al Unirii Principatelor Române, on-line pe adresa de Facebook a ICR Chișinău

Cu prilejul împlinirii, la 21 iulie 2021, a 200 ani de la nașterea clasicului literaturii române Vasile Alecsandri, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, organizează prezentarea on-line, pe adresa de Facebook a institutului, a expoziției „Vasile Alecsandri, poet și diplomat al Unirii Principatelor Române”.

Vasile Alecsandri, născut la 21 iulie 1821, în Bacău, trecut la cele veșnice la 22 august 1890, la Mircești, este o personalitate de prim rang a culturii române, poet, dramaturg, prozator, traducător, culegător de folclor, om politic important al epocii sale și diplomat de anvergură, care a contribuit în mod decisiv la unirea Moldovei cu Țara Românească, la înfăptuirea reformelor domnitorului Al. I Cuza, la modernizarea, reformarea și consolidarea instituțiilor statului național român, la recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române, la câștigarea independenței României față de Poarta Otomană. Scriitorul Vasile Alecsandri a abordat toate genurile literare, excelând în poezie, dramaturgie, proză memorialistică și epistolară. A pus bazele comediei și dramei istorice românești. A fost unul dintre fondatorii Teatrului Național din Iași, alcătuind primul repertoriu dramatic național și creînd o trupă artistică redutabilă, după modelul teatrelor pariziene. A scris atât cântece comice („Barbu Lăutarul”, „Șobolan Viteazul”, „Sandu Napoilă Ultraretrogradul” ș.a.), scenete și operete , vodeviluri și comedii („Rusaliile”, „Iorgu de la Sandagura”, „Chirița în Iași”, „Chirița în provincie”, cât și drame istorice („Despot-Vodă”). Descoperirea poeziei populare l-a marcat profund și i-a influențat cariera artistică. Redactând și editând în 1852, prima culegere de folclor literar românesc, poetul a elaborat un număr important de studii asupra folclorului, a deschis și stimulat inspirația populară pentru literatura cultă. El însuși a scris nenumărate doine, legende, balade și hore cu caracter patriotic. Culmea creației sale poetice o reprezintă, însă, pastelurile. Vasile Alecsandri s-a implicat în toate evenimentele politice ale epocii sale. A fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Moldova, care a avut un caracter pașnic, fiind denumită în epocă ”revolta poeților”. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri pleacă în exil. Trecând prin Austria și Germania, poetul s-a stabilit pentru o perioadă la Paris, unde s-a întâlnit cu militanții pașoptiști munteni, revenind în Moldova în toamna aceluiași an. Vasile Alecsandri a desfăşurat o bogată activitate unionistă şi a fost ales deputat de Bacău în Divanul ad-hoc al Moldovei în anul 1857, iar în anul următor a fost membru în Comitetul central al Unirii de la Iaşi şi membru în Adunarea Electivă a Moldovei. În acest context, el a fost candidatul la tron care întrunea cele mai multe voturi din partea aripii liberale a Partidei Naţionale, însă Alecsandri a refuzat desemnarea, propunându-l în locul său pe Costache Negri. Până la urmă sorții au căzut asupra lui Al. I. Cuza. După unire, domnitorul Al. I. Cuza l-a desemnat pe Vasile Alecsandri pentru a duce o campanie diplomatică la Cancelariile occidentale, pledând pentru recunoașterea unirii. În următoarea perioadă Vasile Alecsandri devine ministru de Externe al Principatelor Unite, deputat şi ministru plenipotenţiar la Paris. Din anul 1860, Alecsandri se stabileşte la Mirceşti, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice. Ampla expoziție aduce în prim plan o serie de documente de arhivă, facsimile, fotografii de familie etc., considerațiile lui Alecsandri despre întrevederile cu Napoleon al III-lea și alți oameni politici ai epocii, precum și aprecierile unor critici și istorici literari legate de personalitatea și opera bardului de la Mircești.