Un spectacol cu Oana Pellea și Cristina Casian; regia: Mariana Cămărășan
În limba română (cu supratitrare în limba engleză)
Daţi click aici pentru informaţii legate de vânzarea de bilete
Cu ocazia Zilei Limbii Române şi în contextul centenarului Gellu Naum, Institutul Cultural Român de la Stockholm a invitat în capitala suedeză spectacolul de teatru N(AUM), conceput în urma atelierelor de creaţie conduse de Oana Pellea, după textele scriitorului suprarealist, şi produs în 2014 de teatrul UNTEATRU. Spectacolul le are în distribuţie pe Oana Pellea și Cristina Casian, regia fiind semnată de Mariana Cămărășan.
Actriţa Oana Pellea descrie spectacolul ca fiind „un univers, o ușă spre o altă realitate, un vârtej de cunoaștere, un labirint de inițiere”. Considerat deja un spectacol de referinţă, datorită montării inedite şi a interpretării de excepţie, N(AUM) devine din ce în ce mai vizibil la nivel naţional şi internaţional. Spectacolul a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu de anul acesta şi a intrat în selecţia oficială a Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2015. În această vară îşi va continua periplul internaţional început la Bruxelles în luna februarie, cu reprezentaţii care vor avea loc la Stockholm, Londra şi în alte mari centre culturale europene.
După reprezentaţie, Oana Pellea va prezenta publicului vorbitor de limba română volumele Jurnal 2003 - 2009 (Oana Pellea, Ed. Humanitas 2009) şi Să rîdem cu Nea Mărin (Amza Pellea, Ed. Humanitas 2014). La apariţia Jurnalului Oanei Pellea, Ioana Pârvulescu îi scria astfel autoarei: „Dragă Oana, m-a uimit să găsesc în notaţiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevăraţi îl au: amprenta stilistică. Jurnalul tău are un ton inconfundabil şi, pentru că nu rezultă din el că ai experienţa scrisului, nu pot decât să constat că ai talent. Cuvintele tale au mimică, au gestică, au tot ce le trebuie. Şi inteligenţă.”
Să rîdem cu Nea Mărin este o selecţie de manuscrise ale îndrăgitului actor Amza Pellea, realizată de fiica acestuia: „Foarte puţină lume ştie că textele cu Nea Mărin sunt scrise în totalitate de el, de Amza. Un umor sănătos, fără pic de vulgaritate, un umor cu o ţâră de poezie, un umor curat. Ţi-e drag să citeşti, dar se mai întâmplă ceva: nu numai că parcă îi auzi vocea, dar ai impresia că îţi şi apare în faţa ochilor Nea Mărin din Băileşti… hâtru, sănătos, vesel” (Oana Pellea). Volumul a fost unul dintre bestseller-urile Târgului Internaţional Gaudeamus 2014.
Spectacolul N(AUM) este prezentat la Stockholm cu sprijinul Guvernului României şi al Ambasadei României în Regatul Suediei. Interpretează Oana Pellea și Cristina Casian; regia: Mariana Cămărășan; scenografia: Vladimir Turturică; sunet: Horia Murgu; lumini: Ştefan Vasilescu. Un proiect UNTEATRU, susținut de Raiffeisen Bank, găzduit de Teatrul METROPOLIS, cu sprijinul Fundației Gellu Naum.
Despre spectacol:
N(AUM) este un spectacol de teatru al cărui scenariu s-a cernut din universul domnului Naum, de acolo unde alte legi guvernează realitatea. Am tot mai puternic senzația unei călătorii, am amintirea peisajelor, gustul aerului, stranietatea și cumințenia sunetelor, am rămas cu amprenta golului și a căutării, și mai ales cu sentimentul însoțirii. Nu e doar universul naumian, e zona lucrurilor uitate, a înțelegerii pierdute, a marii căutări și a marii treceri, toate, absolut toate existând dintotdeauna în noi: „cheia e în iubire, desigur, de aceea atât de greu de văzut (Gellu Naum)“. Mariana Cămărăşan, regizor
N(AUM) recreează drumul către cunoaşterea de sine şi sensul solidarităţii, al însoţirii, al Celuilalt. Mariana Cămărăşan construieşte un dialog sub semnul trecerii, al drumului pe care fiinţa umană îl parcurge şi care o consumă, redându-i inocenţa. Răzvana Niţă, Radio România Cultural
O pledoarie pentru poezie și pentru o înțelegere poetică a lumii. (...) o întâlnire dincolo de timp, în drum spre moarte, în căutarea inconștientă a sensului. Monica Andronescu, Yorick
Uitaţi! Uitaţi tot ce ştiti! Despre poezie, despre teatru, despre lumini, despre muzici, despre decor, despre mişcare, despre sincronizare, despre singurătate, despre întâlnire. Măcar pentru o vreme. Pentru un ceas, de pildă. Nu, nu s-au abrogat cu toatele. Doar că, uneori, ele se cuvin pierdute pentru a fi regăsite. Pentru primenire, pentru împrospătare, pentru a urca o treaptă. Mihai Brezeanu, Agenda Liternet
Scenariul spectacolului scoate la iveală forţa teatrală a textelor lui Naum. Întâlnirea Oanei Pellea cu Naum se produce dincolo de vizibil. Îmi vine în minte Peter Brook care spunea că viaţa omului este vizibilul prin care se poate manifesta invizibilul. Ei bine, Oana Pellea izbuteşte să exprime impecabil acest invizibil, această alchimie fiinţială. Cristina Chirvasie, Literatura de azi
Spectacolul este absolut minunat. Iulian Tănase, Ziarul Metropolis
GELLU NAUM (1915-2001), eseist, poet, prozator și dramaturg, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european. În 1937 absolvă cursurile de filozofie ale Universităţii din Bucureşti, iar în 1938, la îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbona. De asemenea, tot prin intermediul pictorului român, Gellu Naum ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. În 1939 se întoarce în ţară, unde va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit. Profund marcat de experienţa războiului, se îmbolnăveşte grav în 1944, fiind demobilizat. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate, deosebit de intensă între anii 1945 -1947, îl va face pe Breton să afirme: "Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti". După decembrie 1947, în condiţiile impunerii realismului socialist ca unică formă de exprimare, grupul se destramă, iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere. Între 1950 şi 1953 predă lecţii de filozofie la Institutul Agronomic, iar mai apoi îşi câștigă existenţa din traduceri literare. După 1968 poate publică din nou. Universul lui poetic singular şi forţa talentului său, pregnante în volumele care se succed începând cu acest an, îi vor aduce o binemeritată, dar târzie recunoaştere. Se retrage în satul Comana, din sudul ţării, împreună cu soţia sa Lyggia, cu care se căsătorise în 1946 şi care va deveni personajul emblematic al volumului Zenobia, publicat în 1985.
După 1990 este invitat să susţină lecturi publice în străinătate, iar opera sa este tradusă în principalele limbi de circulaţie internaţională, la edituri prestigioase, fiind încununată cu premii importante.
OANA PELLEA (n. 1962) este unul dintre numele cele mai importante ale teatrului românesc, cu o carieră care cuprinde peste 30 de roluri importante în teatru și 20 în film. În anul 1984 a absolvit Academia de Teatru şi Film, la clasa profesoarei Sanda Manu. Între 1984–1987 a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț, iar din 1987 până în 1999 a jucat la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Din 1999, Oana Pellea este liber-profesionistă. Printre distincţiile primite pentru activitatea sa teatrală se numără Premiul Criticii Internaționale pentru „Cea mai bună actriță”, pentru rolurile Maşa din Trei surori de Cehov, Iulius din Iulius Cezar de Shakespeare şi Maria din Woyzeck de Georg Büchner (1994), Premiul pentru carieră internaţională remarcabilă, decernat de Fundaţia Culturală Română (2000) şi Marele Premiu al Festivalului Comediei Româneşti pentru cel mai bun spectacol, Buzunarul cu pâine de Matei Vişniec, spectacol pe care l-a regizat şi l-a interpretat alături de Sandu Mihai Gruia (2009).Pentru activitatea sa cinematografică, Oana Pellea a primit mai multe premii internaționale pentru rolul principal din Stare de fapt (1995), regia Stere Gulea, printre care premiul pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internațional de Film "Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia.
Oana Pellea joacă în română, franceză, engleză și italiană, participând la numeroase festivaluri de teatru, producții cinematografice şi jurii internaționale. Printre altele, a fost distribuită în producţia Universal Pictures Children of Men, regia Alfonso Cuarón (2006), film nominalizat la trei categorii de Premiu Oscar, producţia britanică I really hate my job, regia Oliver Parker (2007), producţia americană Fire and Ice, regia Jean-Christophe Comar (2008), şi producţia maghiaro-germană Bibliothèque Pascal, regia Szabolcz Hajdu (2009).
CRISTINA CASIAN (n. 1984) a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică în anul 2007, la clasa profesorului Ion Cojar. A debutat cu monodrama Amalia respiră adânc de Alina Nelega, rol pentru care a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru Debut în 2008. Printre alte roluri pe care actriţa le-a interpretat se numără Regele Burgundiei/ Oswald în Regele Lear în regia lui Andrei Şerban la Teatrul L.S. Bulandra, Bacon în Oscar şi Tanti Roz la Teatrul Bulandra din Bucureşti, Sheryl în Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? la Teatrul DAYA, Juliette în Regele moare la Curtea Veche, după Eugene Ionesco.Cu spectacolul Amalia respiră adânc, Cristina Casian a participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale printre care: Festivalul Naţional de Teatru (Bucureşti), Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalul de Dramaturgiei Româneşti (Timişoara), Festivalul Gasteig – München, Germania, Festivalul Scupifestival în Skopje, Macedonia. Din 2012 colaborează cu Teatrul UNTEATRU, putând fi văzută în Scrisoare către Casandra, Trei femei înalte, La ţigănci, toate spectacolele fiind semnate Andrei şi Andreea Grosu.
MARIANA CĂMĂRĂŞAN (n. 1974) este absolventă a secţiei de regie din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti. Două dintre spectacolele regizate de aceasta, Amalia respiră adânc (spectacolul pentru care Cristina Casian a fost distinsă cu Premiul Uniter pentru debut în 2008) şi Cui i-e frică de Virginia Woolf? (roluri pentru care actorii Florina Gleznea şi Ionuţ Grama au fost premiaţi la Gala Casandra în 2007 şi nominalizaţi la Premiul pentru Debut acordat de UNITER) se joacă de opt ani, cu acelaşi succes la public. În 2010, Mariana Cămărăşan montează la Teatrul Odeon din Bucureşti piesa Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva, în urma câştigării concursului de proiecte Tineri regizori – texte contemporane. Regizoarea este o prezenţă constantă pe scena teatrelor bucureştene cu spectacole precum: Grădinile Groazei (Teatrul Odeon), o parodie amară la incultura care naşte violenţă, Rabbit Hole (Teatrul Act), spectacol care se apropie cu multă delicateţe de problematica pierderilor şi de necesitatea regăsirii, şi Cinci ore cu Mario, o dramatizare a romanului lui Miguel Delibes, care o are în distribuţie pe actriţa Florina Gleznea.
