Dacă ar fi apucat propriul centenar, din 2011, Cioran sigur nu l-ar fi onorat cu prezenţa. Cioran nu era amator de momente festive şi nici de publicitate. Iar opera sa nu are nevoie să aştepte marile date aniversare pentru a ieşi la lumină. Ea este cât se poate de vie în conştiinţa contemporanilor, îi interpelează, îi stimulează. Dovadă lectura publică organizată joi, 16 februarie de ICR Bruxelles la Cinemateca din Bruxelles, cu doi scriitori belgieni nonconformişti.
Elisa Brune şi Théophile de Giraud, cu afinităţi declarate faţă de marile obsesii cioraniene, au provocat publicul la discuţii pe marginea textelor lor şi a moştenirii de pesimism a marelui gânditor.
Elisa Brune, autoarea cărţii La mort dans l’ame, tango avec Cioran (Paris, Odile Jacob, 2011), se declară profund tulburată de „apetitul pentru neant” al lui Cioran. Vestea morţii lui i s-a părut cu atât mai neverosimilă cu cât, spune ea, acest autor era prin definţie „o absenţă”. Astfel, starea ei de tulburare şi contrarietate s-a materializat în această carte care este, o afirmă tot ea, „un dans îndrăcit între Cioran, moarte şi mine. Un tangou sălbatic în trei.”
Théophile de Giraud este un rebel care se autodefineşte în următorii termeni : „născut în Belgia din întîmplare şi fără convingere, sinucigaş recidivist şi cronic între 18 şi 20 de ani, autodidact vicios, inadaptat cu metodă, insomniac notoriu...” În aceste condiţii, cartea lui Arta de a-i ghilotina pe procreatori: manifest antinatalist, apărută în 2006 la Editura Le Mort-Qui-Trompe, aproape că nici nu mai are nevoie de prezentare.
Lectura şi dezbaterea de la Cinemateca din Bruxelles au fost organizate de Service de la Promotion des Lettres, Rideau de Bruxelles şi Institutul cultural român Bruxelles.
