Pentru a marca Luna francofoniei, celebrată în tot spațiul francofon între 1-31 martie 2022, reper important în cadrul Președinției franceze a Consiliului UE, ICR Paris organizează, în partenariat cu Ambasada României la Paris, un eveniment centrat în jurul dramaturgului Matei Vișniec, unul dintre cei mai jucați autori de teatru din lume.
Piesa de teatru aleasă este adaptată atât trecutului, cât şi prezentului: Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, de Matei Vişniec .
Evenimentul va avea loc în data de 30 martie, de la ora 19h, în Sala bizantină a Hotel de Béhague, în prezența dramaturgului român.
Montarea piesei este realizată de asociaţia Out of Artefact: regizor – Renaud Prévantel; actori: Mathilde Bouilland, Clément Goupil, Wayan Cefelman, Romane Jehannin, Telma Jousset, Clément Lambert, Emilie Lopez, Marie Notot, Vincent Sachot, Victor Scottez, Yaouenn Tenin; muzică – Yaouenn Tenin.
Prezentare spectacol
1953. Un scriitor sovietic este trimis la spitalul de bolnavi mintali din Moscova pentru a încerca o nouă abordare terapeutică: îngrijirea bolnavilor povestindu-le istoria comunismului şi a Revoluţiei din Octombrie. Dar povestindu-le aceste lucruri, simplificându-şi discursul până la extrem pentru a putea fi înţeles, va reuşi mai ales să trezească în ei o conştiinţă de clasă adaptată pentru fiecare: pentru pacienţii izolaţi opresor este infirmierul, idolul care trebuie doborât este directorul spitalului. Poveste stranie şi onirică, critică a infernului sovietic, piesa propune un permanent efect de oglindă, un joc al inversărilor valorilor. Astfel nu prea se mai ştie cine e şi cine nu e nebun, cine este liber şi cine este prizonier. Încet-încet visul şi realitatea se confundă…
Punerea în scenă
„Ceea ce este entuziasmant în particular şi cu scrierile lui Matei Vişniec în general, este locul acordat imaginaţiei. Posibilităţii visului, nebuniei. Fără situaţii plate, fără o disecare rece a realului. Modul în care textul amestecă profunzime şi lejeritate este pătrunzător şi necesită o punere în scenă subtilă. O scenografie extrem de lejeră mi s-a părut necesară, atât de lejeră încât la final sunt chiar actorii cei care o compun. În procesul de lucru, ne-am apucat mai întâi de o amplă muncă de documentare despre bolile mintale şi despre modul în care teatrul le poate aborda. Lecturi, vizionări, întâlniri cu infirmieri şi internaţi la psihiatrie au precedat şi însoţit munca de platou. ” - Rénaud Prevautel
Creaţia muzicală
Acompaniamentul muzical la pian ocupă un loc foarte important în spectacol. Muzica a fost concepută odată cu conceperea scenelor, prin improvizaţie şi coordonare cu actorii spectacolului. Muzica a permis inspiraţia actorilor şi a dat mai multă amploare, fiind aproape de ei şi pentru ei. Parcurge mai multe registre, de la blues la vals, permiţând sprijinul cântecelor şi situaţiilor cu nostalgie şi poezie. Prezenta sa potenţează fluiditatea spectacolului şi se sprijină pe partea de solitudine a personajelor. Muzica se vrea a fi o susţinere a înţelegerii şi interpretării numeroaselor ambivalenţe şi subtilităţi ale piesei.
Rénaud Prevautel a urmat cursurile Conservatoriului profesional din Monpellier.
Imagine : Julie Prévautel.
