În cadrul expoziţiei on-line «Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX / Venezia e la sua laguna: lo sguardo degli artisti romeni del lungo Novecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, pe pagina de Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia au fost expuse două lucrări provenind din patrimoniul Muzeului de Artă din Timişoara:
1. Oszkár Szuhanek (1887–1972), Bărci la Veneţia, ulei pe pânză, 42x53 cm, 1921;
2. Oszkár Szuhanek (1887–1972), Peisaj din Veneţia, ulei pe pânză, 41,5x30 cm, 1927.
Oszkár Szuhanek (1887–1972), a fost un pictor bănăţean, originar dintr-o familie de artişti sticlari cu origini ceho–slovace, crescut şi format în mediul multicultural timişorean. A studiat la Academia de Arte Frumoase de la Budapesta şi la Académie Julian de la Paris, unde a legat prietenii cu o serie de mari artişti precum Auguste Rodin (1840–1917), Amedeo Modigliani (1884–1920), Fernand Léger (1881–1955), Ivan Meštrović (1883–1962) şi Pablo Picasso (1881–1973), dar şi cu scriitori prestigioşi de talia lui Anatole France (1844–1924) sau Rabindranath Tagore (1861–1941). Cele două peisaje veneţiene ale lui Oszkár Szuhanek înfăţişează zone ale oraşului cunoscute atât locuitorilor şi vizitatorilor, cât şi iubitorilor de artă. În prima lucrare, ambarcaţiunile de transport sau de pescuit sunt reprezentate ancorate la cheul de pe Fondamenta Zattere ai Saloni. Cea de-a doua lucrare înfăţişează cunoscutul Ponte dei Tre Archi, care traversează Canalul Cannaregio, pod edificat în secolul al XVI-lea şi refăcut în 1688 după proiectul şi sub coordonarea arhitectului Andrea Tirali (1657–1737). Artistul foloseşte în ambele lucrări o paletă cromatică luminoasă şi caldă, cu tonuri de galben şi crem pentru a reda edificiile şi malurile canalului Cannaregio, în vreme ce în ocru redă Ponte dei Tre Archi şi respectiv cheul Canalului Giudecca. Apele Adriaticii sunt pictate într-un amestec de verde deschis şi alb–cenuşiu ce sugerează calmul deplin, tulburat doar de uşoare unduiri. Szuhanek surprinde o imagine realistă a Veneţiei anilor ‘20 ai secolului trecut, în cadrul căreia cheia personală de interpretare este cea cromatică, atât coloristică, cât şi a raportului dintre apă, arhitectură şi lumină, în vreme ce urbanitatea oraşului port şi a oraşului insular este cea pe care o regăsim, invariabilă şi la fel de sugestiv înfăţişată, şi în operele altor artişti contemporani cu pictorul bănăţean.
