Ziua Tratatului de la Trianon este marcată, în fiecare an, în scop comemorativ și educativ, prin acțiuni care reflectă un concept unitar, integrator, din perspectiva istoriei, diplomației și relațiilor internaționale. Pentru înțelegerea, în actualitate, a ceea ce semnifică Tratatul de la Trianon redăm un text-interviu cu Doru Tompea, coordonat de prof.univ.dr. Sabin Drăgulin.
Ce reprezintă Trianonul pentru România, ca și pentru țările din fosta Iugoslavie, în general din Europa Centrală?
Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) concretizează prin tratatele de la Versailles (1919), Saint Germain en Laye (10 septembrie 1919), Neuilly-sur-Seine (27 noiembrie 1919), Trianon (4 iunie 2020), Sèvres (10 august 1920) a pus, la încheierea războiului mondial, bazele păcii internaționale, a unei păci considerate mai juste, a unei construcții geo-politice europene. Tratatul de la Trianon, la care România este doar unul dintre semnatari, este cu atât mai important, cu cât a reușit să echilibreze o regiune plină de contradicții istorice, etnii care își doreau realizarea unei unități statale, cu aspirații naționale. Amintim în context bulversările fronturilor din Europa, după Revoluția bolșevică și prăbușirea lui Béla Kun, în Ungaria. Au fost minți lucide care au efectuat analize pertinente asupra contextului acelor evenimente, dar și a unei viziuni asupra problemei raporturilor dintre Ungaria post-Trianon și statele din Europa Centrală, echilibrul și securitatea zonei, dezirabile prin Trianon, rămânând periclitate după 1920.
Credeți că pentru generațiile de astăzi din România și Ungaria Trianonul mai este important?
Trăim într-o epocă a globalizării, a interdependențelor planetare, a proiectelor de țară, care presupun viziune și dezvoltare, privire către viitor, dar și conservarea memoriei istoriei, a apărării identităților naționale, a învățămintelor trecutului, a păstrării valorilor culturale și a proiectării lor în această lume emergentă, complexă, de culturi și civilizații.
La 4 iunie 1920, la Palatul Trianon, delegația maghiară semnează Tratatul de Pace, consfințind destrămarea acelei ficțiuni politice intitulate „Ungaria Mare”. De fapt, conform principiului autodeterminării naționalităților, minoritățile naționale din Austro-Ungaria s-au agreat României, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovaciei și Austriei. În consecință, nu au fost simple rectificări teritoriale, de fapt au dispărut marile imperii și entități geopolitice considerate „milenare”.
În ultimul secol, în mass-media au fost voci care au încercat să acrediteze ideea că Tratatul de la Trianon a fost semnat doar între România și Ungaria, și a reglementat probleme bilaterale. Nimic mai fals. În articolele 27-35 au fost definite frontierele Ungariei cu statele vecine. Pentru România, acest tratat a fost esențial: a reglementat din punct de vedere juridic și a recunoscut la nivel european/mondial o stare de fapt care se verifica în teritoriu. Mai mult, documentul juridic menționa anumite condiții cu privire la statutul mimorităților care nu fuseseră negociate de România și Antanta, în momentul intrarii țării noastre în război, cu toate acestea a fost semnat deoarece consacsra la nivel internațional existența „României Mari”.
Sabin DRĂGULIN este profesor universitar la Universitatea „Petre Andrei” din Iași. Are două diplome de licență, prima (1997) la Facultatea de Istorie, a doua (2008) la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, un doctorat în istorie (2007) la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și un postdoctorat (2013), Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. A efectuat stagii de cercetare și documentare în domeniul fenomenelor migraționale din Italia (2012) la Universitatea „La Sapienza” din Roma și la Universitatea „Aldo Moro” din Bari. În anul universitar 2001-2002 a fost student Erasmus la Facultatea de Științe Politice, la Universitatea din Perugia. Este coordonatorul, împreună cu Ioana Cristea Drăgulin, al colecției „Biblioteca Gramsciana” la Editura Timpul din Iași. Din 2013 este Director Executiv al revistei Polis. Jurnal de științe politice și editor al revistei indexate BDI, Cogito. Ultimele volume publicate: Antonio Gramsci, Caietele din închisoare, (editat de Sabin Drăgulin, Ioana Cristea Drăgulin, Angelo Chielli), Editura Timpul, Iași, 2025; Sabin Drăgulin, Mihai Milca, „Naționalismul și extremismul politic de dreapta”, Editura Pro Universitaria, București, 2024 și Dan Mihalache & Sabin Drăgulin (coord.), „Regimuri politice totalitare și autoritare. Italia și Europa Orientală în perioada interbelică”, Editura Curtea Veche, București, 2024. Este autor a peste 50 de articole publicate în reviste științifice.
